Cap XI- Iadul-l intelegi daca treci prin el

87 2 0
                                    

Mi-a oprit mana din a mai face contact cu parul ei, ridicandu-se in sezut. M-am lasat pe spate si am inceput sa privesc in gol spre tavan.

"De ce imi faci asta? Stii bine ca nu imi pasa ce a fost." I-am spus, căutând palele de lumina.

"Nu vreau sa te mai ranesc, ce s-a întâmplat cu Erik acum faza cu Michael, e prea mult, nu mai pot suporta sa stau in preajma ta, atâta timp cand eu sunt cea care iti cauzează toate neplăcerile astea." Mi-a spus, ridicându-se de pe pat si luându-si geaca de pe marginea scaunului. "Eu o sa ies o vreme, nu stiu cand ma intorc." Mi-a spus, aruncându-mi o ultima privire plină de teama si nesiguranța.

Am tăcut, continuând sa ma uit la tavan. Poate ca are dreptate, poate e mai bine asa, sa nu stea langa mine, poate ca asa a fost sa fie, sa se îndrăgostească de Michael si sa ma aleagă pe mine cu gândul ca il va vedea tot restul vieții, chiar daca el a ramas doar un nume. Poate ca e mai bine asa.

M-am ridicat cu greu in sezut, apoi in capul oaselor, păzind agale spre sufragerie. M-am trântit pe canapea si am deschis televizorul. Super, toate posturile sunt in franceza, pai, doar suntem in Paris. L-am inchis repede pentru ca nu voiam sa mai aud acel accent, rârâit, care iti provoacă fiori pe sirea spinării. Stand tolănit pe canapea, in fata imi atrase atenția o carte voluminoasa, cu inscripții aurite pe ea. M-am dus spre ea si am deschis-o. In interior o sticla de 1,5l de whiskey, fabricat in 1957. Mi-au sclipit ochii. Am luat un pahar din bar si sticla si m-am tolănit inapoi pe canapea. Dar totuși parca mai lipsea ceva. M-am ridicat din nou si m-am dus in bucatarie sa imi iau țigările si jurnalul, chiar daca nu mai avea nici o relevantă ce scria in el.

Primul pahar plin ochi, facut shut, tot asa pana am pierdut numărul, sticla ajunsese aproape goală. In scurt timp se terminase, asa ca m-am ridicat, mai mult clatinandu-ma, m-am dus pana la bar si am mai luat de acolo o sticla de vodka. Dau sa ma duc spre canapea, dar cineva suna la usa. M-am dus sa o deschid si m-am uitat uimit la persoana care era in fata mea. O tânara înalta, cu ochii verzi, parul blond, îmbrăcată sumar, cu un decolteu imens.

"Damon, cat ma bucur sa te revăd. Mi-a fost atat de dor de tine." Mi-a spus sărindu-mi in brate.

"Rose, nu te-ai schimbat deloc, scumpo!" I-am spus strângând-o in brate si, instinctiv, sarutandu-i gâtul.

"Sa inteleg ca esti singur aici, exact ca pe vremuri, nu?"

"Nu chiar, dar acum sunt singur. Hai înăuntru, sa bem ceva." I-am spus, cuprinzând-o de talie, coborând incet mana spre fesele ei, totuși fara sa imi dau seama ce fac.

Ne-am pus amandoi pe canapea si am desfăcut sticla de vodka. Am pus in pahar plin si l-am dat pe gat. Am pus dopul si mi-am indreptat privirea spre Rose.

"Ruleta rusească, cine scapă de glonț, bea un shut, cine nimerește glonțul, bea doua shut-uri si isi da jos ceva." I-am spus rânjind malefic in colțul gurii. "Ce zici, te bagi?"

"Învârte odata si nu mai pălăvrăgi aiurea, bitch!" Mi-a spus luându-mi sticla din mana si dând o gura zdravăna pe gat.

(+18)

Am băut fiecare cam jumătate de sticla, făcându-ne praf, nu mai eram in stare, eu unul, sa mai vad clar ce e in jurul meu. Am dat sa ma ridic, insa echilibrul imi juca feste, căzând deasupra lui Rose, amandoi având pe noi doar lenjeria intimă. M-am ridicat câțiva milimetri, privind-o cu niște ochi inserați de dorul de a avea pe cineva sub totala mea porunca. Mi-am coborât mana, ajungând in dreptul feminității ei. Am inceput sa fac cerculete brutale deasupra lenjeriei, apasand din cand in cand pe ea.

Rose gemea de placere, prinzandu-mi mana si îndrumând-o spre interiorul ei. Mi-am băgat brutal doua degete in interiorul ei, mișcându-le constant, din ce in ce mai repede. Gemea intr-una, se ridica si ma împinse pe spate. Se puse peste mine, făcând mișcări ușoare deasupra erecției mele. Ma făcu sa gem de placere. M-am ridicat incet luând sticla de vodka in mana si dând-o pe toata pe gat. Am aruncat-o intr-un perete, spârgându-se. Apoi, cu mișcări destul de încetinite, mi-am încolăcit mainile in parul ei, forțând-o sa se ducă din ce in ce mai jos.

Nu-ti fie frica de ceea ce simtiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum