Nu-ti fie frica de ceea ce simti

Cap XXXV- Schimbare de situație

Oftez lung inainte sa ma ridic de pe scaun si sa pornesc din nou spre living. Se aud multe hohote de ras de acolo si chiar ma intreb ce se intampla. Ajung in tocul ușii si ascult interesat ceea ce se discuta.

"...da! Si dupa ce a căzut intr-o balta cu noroi, s-a uitat la noi ca si cum ar vedea fantome. Arata atat de haios incat nu ne-am mai putut abține din ras." Spune Rose, atat de amuzata incat ii dădeau lacrimile la cat râse.

"Eu ca eu, dar nu ai spus si de întâlnirea ta cu Winnie si cum ai fugit ca din pușca?" O intreb amuzat, știind ca vorbește despre excursia in Alpi, pe care am avut-o cu gașca cand eram in clasa a 9a.

"E haide, nu e asa amuzanta pe cat e imaginea ta, acoperit de noroi din cap pana in picioare." Incepe sa ma tachineze.

"Oh, ba da, având in vedere ca, de fapt, era un urs împăiat." Continui tachinarea, iar restul, in afara de Rose, care se înroșește ca un rac, izbucnesc intr-un hohot de ras.

"Termina-te, nu a fost asa. Dean avea chef de glume." Spune in apărarea ei.

"Prea bine, Dean avea chef de glume." Spun si ma îndrept spre canapea, luând un loc.

"Daca tot ai apărut prin peisaj dupa pauza de tigara, ia zi, voi doi cand aveti de gând sa faceti pasul cel mare?" Ma intreaba Erik si deja simt cum mi se formează un nod in gat. Înghit in sec si incerc sa gasesc o minciuna cat se poate de plauzibila.

"Pai, probabil vom face pasul cand va fi si botezul micuțului." Spun, încercând sa par cat se poate de calm si afișez un zâmbet forțat.

"Deci, in cinci luni?" Ma intreaba Erik amuzat si imi pica fata.

"Cinci luni?" Intreb șocat si imi îndrept privirea spre Abby, care capată o nuanță rozalie in obraji.

"Da, in aproximativ cinci luni se va naște Damon junior." Imi spune si ma privește cu un zâmbet cald, fiind inca îmbujorata.

La dracu'! Trebuie sa ma gandesc rapid la o soluție. Trebuie sa ma gandesc ce naiba fac sa o mai suport pe capul inca cinci luni. Sper doar sa treacă repede aceste luni, nu mai suport. Nu o iubesc. Nu o iubesc, ba chiar mi-a devenit antipatica, inca din momentul in care a venit in Berlin.

"Pai, cred ca ar trebui sa începem sa facem planurile de nunta." Spun amuzat, dar de fapt sunt a dracu' de încordat.

Ma ridic de pe canapea si ma îndrept spre bar, luând sticla de whisky si un pahar, pe care-l umplu pe jumătate si pun gheata. Ma întorc la locul meu si ii surprind privirea lui Abby, care ma studiază neliniștită si devine oarecum trista cand ma vede cu paharul in mana. Dar nu imi spune nimic, doar asculta in continuare poveștile pe care le spune Rose despre copilăria pe care am petrecut-o impreuna. Daca ar sti, de fapt, ca ea este femeia cu care am înșelat-o la Paris, ca ea e cea care m-a facut sa beau atunci ca un porc, dupa ce a plecat de una singura la plimbare, in miezul nopții, cine stie pe unde umblând, dar nu stie, spre bucuria mea. Cu siguranța mi-ar lua unul din pistoalele ascunse pe sub sertarul patului si ar trage fara ezitare, in timp ce lacrimile i-ar curge șiroaie pe obraji.

Iau o gura zdravăna si ma strâmb putin, apoi intervin in discuțiile amuzante pe care le susține Rose.

Timpul trece repede, iar cei doi viitori miri se retrag, lăsându-ma pe mine si Abby sa ne odihnim, pe motivul ca ea are nevoie de odihna mai mult decat orice in aceasta perioada.

Ne îndreptam impreuna spre dormitor, acompaniați de o liniște sinistra. Spre bucuria mea, ea adoarme rapid, asa ca imi permit sa ma ridic din pat si sa ma îndrept spre biroul in care am tot teancul de carti. Nu am de gând sa ma apuc de invatat, ci sa caut prin cateva arhive ale laptopului, un anumit Simon.