Nu-ti fie frica de ceea ce simti

Cap XXXIV- Situații complicate

Sunt confuz, pierdut si nu mai inteleg ce se intampla. Ma uit împrejurul meu si vad doar o încăpere goală. Adineauri era acel băiețel care se juca, acum nu mai este, nici el si nici jucăriile. Sufrageria albă in care ma aflam s-a transformat intr-o încăpere întunecata, o hala de măcelărie. Bucăți imense de carne atârnau agățate de niste cârlige, scurgandu-se regulat picături de sânge. Ma uit in jos si mi se măresc ochii considerabil. Stateam intr-o balta de sânge, acoperit pana la genunchi de el. Imi ridic mainile cat sa le privesc si simt ca ma prăbușesc. Erau pline de sânge si ele, imi tremurau si se scurgeau șiroaiele din acel lichid roșu si vâscos. Fac un pas in spate si ma învârt năuc. Ma izbesc de o halca de carne si tresar. Incep sa alerg pentru a găsi o ieșire din iadul in care ma aflu. Alerg si parca o fac degeaba. Încăperea devine din ce in ce mai mare, întunecata si înfricoșătoare. Plânsete se aud de undeva din depărtare, plânsete de copil. Ma uit confuz si vad in departare o lumina roșie, de alarma. Se învârte constant si incep din nou sa alerg. Plânsetul incepe sa devină un ras isteric, al unei femei psihopate.

"Ai greșit drumul, dulceața!" Incepe sa urle prin încăperea întunecata.

Ma înfior si ma opresc, uitându-ma in jur, însă nu vad nimic. Un zgomot asurzitor de tocuri de aude de pretutindeni. Ma învârt sa gasesc sursa, însă in zadar. Oftez zgomotos si imi reiau alergatul spre usa. Privind spre ea, observ o silueta întunecata trecând prin lumina roșie. Grăbesc pasul, însă deodată devine bezna.

"Ce-ai patit, scumpule? Ai pierdut ieșirea?" Se aude din nou acea voce enervanta, urmată de un hohot de ras.

"Tu-ți gura mă-tii! Iesi dracu' la iveală! Psihopato!" Ma trezesc urlând de unul singur.

"Vai, păpușel. Am invatat cuvinte urate? Nu e frumos!" Spune din nou acea voce, având un ton badjocoritor.

"Taci, in morții mă-tii! Te crezi deșteapta? Hai si înfrunta-ma! Nu te mai ascunde ca o lasa, in spatele unei umbre!" Urlu, învârtindu-ma in încercarea de a depista unde se afla acea persoana.

Ma mai învârt de cateva ori însă imi îngheață sângele in vene in momentul in care simt ceva rece si ascuțit pe pielea gâtului. Ma înfior si astept nemișcat.

"Acum ti s-a dus curajul, păpușel?" Spune cuvintele, simțindu-i respirația pe spatele meu. "Haide sa jucam un mic joculeț." Spune si muta lama ascuțita pe spate, tăind tricoul plin de sânge pe care-l purtam. Simțeam cum imi taie tricoul, cum coboară acea lama pe spate.

"Ce vrei, cucoana?" O intreb, rămânând inca nemișcat.

"De la tine? Nimic! Vreau doar sa te vad cum suferi ca un câine! Dupa tot ce ai facut! Dupa toate viețile luate din dorința ta tâmpita pentru putere!" Scuipa cuvintele si simt cum pielea imi este străpunsă si mai tare de acel vârf ascuțit. "Vreau sa te vad in durere, sa te vad murind in chinuri, privind neputincios la scumpa ta nemernica, care te-a orbit si care te-a facut sclavul ei!"

Înghit in sec atunci cand imi dau seama despre cine este vorba. Nu poate fi asa! Nu ii permit sa se ia de ea!

"Sa nu dea dracu' sa te atingi de Britney, ca jar mănânci, psihopato! M-ai auzit!? Jar mănânci!" Urlu, începând sa-mi pierd de tot calmul.

"Imi pare rau, dulceața, deja e prea tarziu!" Spune si toate luminile din hala se aprind. Imaginea era desprinsa dintr-un scenariu de film horror. Bălți de sânge peste tot, urme de pași, de corpuri trase pe distante considerabile, un peisaj greu de imaginat si mai ales de privit.

Simt lama cuțitului pătrunzând si mai adânc in spatele meu, capul imi este ridicat cu forta spre tavan. Închid ochii din cauza durerii, însă sunt forțat sa-i deschid in momentul in care simt cum curg cateva picături de sus, peste fata mea. Deschid ochii incet si raman mut. Imi pierd echilibrul si cad pe podeaua rece si plină de sânge. Nu poate fi adevarat, nu poate, e imposibil.