Nu-ti fie frica de ceea ce simti

Cap XXXII- Tu

Dimineata. Soare. Durere insuportabila de cap. Ce pisici am facut aseara? Nu pot sa-mi amintesc. Ma ridic de pe scaun, cu gândul sa ma îndrept spre bucatarie sa-mi fac o cafea, însă telefonul imi strica toate planurile.

"Neata Brit, ce s-a întâmplat?" O intreb confuz, căci nu ii sta in fire sa ma sune atat de dimineata.

"Neata?! E pranzul si tu imi zici neata?" Se rățoiește la mine. "Sa nu-mi spui ca abia te-ai trezit din somn."

"Ba..."

"Nici sa nu îndrăznești sa mai spui ceva, in jumătate de ora te prezinți la intrarea facultății si sa nu te aud ca te plângi." Imi spune autoritar, iar eu nu pot sa fac nimic decât sa o aprob.

Închid telefonul si alerg spre dormitor. Abby dormea, însă probabil se va trezi la cat de mult zgomot fac. Imi iau din dulap costumul negru, cămașă albă, butonii, cravata si ceasul. Expir zgomotos cand realizez ca trebuie sa gonesc ca un bezmetic pe străzi ca sa ajung la timp.

Dau sa plec însă ma împiedic de mormanul de haine de pe jos, probabil ajunse acolo dupa mica joaca ce am avut-o cu o seara inainte.

"Sa-mi bag.."reactionez eu zgomotos însă ma opresc in momentul in care ma trezesc cu o perna in cap.

"Nu poti sa taci? Vreau sa dorm." Imi spune Abby, mai mult mormăind.

"Ma scuzați, domnișoara Smith, dar ma grăbesc." Ii spun fugitiv.

"Domnișoara?" Raspunde socata si se ridica in picioare intr-o fracțiune de secunda si vine amenințător spre mine. "Cum adica domnișoara?"

"Din cate stiu, nu suntem căsătoriți." Ii spun si dau sa ma încalț.

"Dar...vom fi...nu?" Ma intreaba începând sa se bâlbâie.

"Probabil, probabil ca da." Ii spun si ma ridic de pe scaun, apucând si cheile de la masina.

"Unde pleci asa grăbit?"

"La facultate, am o întâlnire cu decanul si deja sunt in intârziere." Ii spun grăbit.

"I-auzi. V-ați schimbat orientarea, domnule Stewart?" Ma intreaba amuzata.

"Inca ma mai gandesc la asta." Spun amuzat si ies pe usa, făcându-i cu mana.

Ajung in garaj de unde imi iau masina si gonesc spre facultate. In maxim 10 minute trebuie sa fiu acolo si deja ma îngrozesc.

Nu stiu cum, dar ajung in fata facultății la timp, parchez masina in cel mai apropiat loc si incep sa alerg pana ajung in dreptul treptelor de la intrare.

"Ai întârziat." O aud pe Britney spunând, eu inca gâfâind.

"Scuze, m-am mișcat cat de repede am putut." Ii spun si imi reiau poziția normala. Ea isi întinde mâinile spre cravata mea si mi-o aranjează, făcând-o sa stea cat de cat decent.

"Sa nu arați de parca tocmai ai plecat de la curve, zic." Imi spune si incep sa chicotesc.
"Cu toate ca probabil apartamentul in care stai nu se mai poate numi apartament, la ce scenarii se intampla pe acolo, corect?" Ma intreaba amuzata, dar eu doar imi las capul intr-o parte.

"Daca nici eu nu te cunosc, atunci cine sa o faca?" Ma intreaba sarcastica si imi face semn sa intram in facultate.

Clădirea era impunătoare. Un hol principal imens, din marmura albă, cu tot felul de tablouri ale celor mai importanți mediciniști din istorie, candelabre imense si un aer atat de cunoscut. Studenții treceau pe langa noi, îmbrăcați in halate albe, cu tot felul de dosare in mâini. Stateam si ma uitam pe pereti si ma gandeam cat de prost am fost ca am renunțat atunci la ceva ce imi placea atat de mult.