Nu-ti fie frica de ceea ce simti

Cap XII- Am leșinat?

Am continuat cu sărutări violente pe tot trupul ei firav, trăgând si rupând hainele si lenjeria ei intimă, făcând-o sa se cutremure de frica.

"Damon, opreste-te!" A tipat incercand sa-si scoată mainile din strâmtoare.

"Nu vreau sa-ti dau drumul! Obliga-ma sau pleaca, daca ai curaj sa te înfrunți cu mine!" I-am spus continuând violent ceea ce faceam.

M-am năpustit asupra ei si am ridicat-o punând-o pe blatul din bucatarie. Am coborât pana am ajuns in dreptul abdomenului ei, am mușcat incet, făcându-i o urma roșie pe el.

"Damon, încetează!" Mi-a spus, lovindu-ma cu genunchiul in abdomen.

Am facut câțiva pași inapoi, dându-i drumul. Mi-am cuprins rana făcută de Erik in urma cu câteva zile bune si m-am uitat cu o fata furioasa spre ea. S-a dat jos de pe blat si a fugit din bucatarie. Nu am putut sa ma duc dupa ea din cauza durerii. M-am așezat pe scaun si m-am uitat in gol. Ce e cu mine? De ce sunt asa acum? Nu puteam sa imi inteleg gesturile. Mi-am adunat restul forțelor pe care le mai aveam si m-am ridicat, îndreptându-ma spre barul din sufragerie. Mi-am luat de acolo o sticla de whiskey si am inceput sa beau din ea, alcoolul făcându-ma sa uit de durere, ducându-ma intr-o transa.

Am luat perna de pe canapea si m-am așezat in locul ei, dând din cand in cand pe gat o gura zdravăna de alcool. Transa deja incepuse sa isi faca simțită prezenta, m-am lasat pe spate si am inceput sa ma uit in gol spre tavanul monoton care nu-mi spunea nimic. Totul in jurul meu se misca atat de lent, ochii începură sa ma doară si sa dea semne ca vor sa imi închidă orizontul. M-am lasat in voia sortii si am picat intr-un somn adânc, neștiind ce se intampla in jurul meu. In minte nu mai aveam nimic, era prea amorțită ca sa mai gândească ceva. Mi-am lasat trupul purtat de somn si de transa.

Rapid, in fata imi apărea doar poza cu Michael si cu mama. De ce nu mi-ai spus? De ce a trebuit sa aflu in felul asta? Chiar crezi ca asa a fost cel mai bine? Chiar crezi ca asa trebuia sa se întâmple? Sa ma cert cu cineva si sa imi înec durerea si confuzia intr-un nor profund de alcool? Esti un nemernic Michael!

"Nu a fost vina mea ca ai aflat asa! E vina ta ca ai facut atunci accident cu motorul si ca ti-ai pierdut o parte din amintiri." Am auzit o voce din capul meu, apoi un chip se contura înaintea ochilor mei. Michael.

"Ce accident?" L-am întrebat confuz si cu o ura profunda.

"Cel de acum 15 ani, cand aveam 4 ani amandoi. Era ziua noastra, iar tata ne-a cumpărat amândurora câte o motocicleta pentru copii. Tu erai de atunci obsedat de viteza si ai dat pe drum peste o piatra destul de mare, ai pierdut controlul si, ai intrat in coma."

"Dar, acum sunt aici, dar nu sunt mort."

"Nu esti."

"Pai si atunci cum pot vorbi cu tine? Nu inteleg."

"Esti in coma alcoolica, ai intrat imediat ce ai băut jumătate de sticla de whiskey, deși erai in stare de ebrietate de câteva ore din cauza nopții de aseară."

"Dar, de ce am facut asta? Adica, nu pot sa-mi amintesc absolut nimic. E o mare de ceata in jurul meu."

"Pentru ca ai aflat de mine si de relația dintre mine si Abby. Chiar ea ti-a spus despre noi, ca suntem frați, nu ai putut înțelege ideea si ai încercat sa negi totul, insa Abby a fost cuprinsă de remușcări si a ales sa plece in seara respectiva pentru a se plimba si a-si pune gândurile la locul lor."

"Si...eu in seara aia m-am îmbătat?"

"Nu doar ca te-ai îmbătat, dar te-ai si culcat cu fosta ta prietena Rose, pe care ai satisfăcut-o din toate punctele de vedere."