O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitoul 1 : Vreau fericire . Asta vreau !

Atunci când simți că nimic nu poate să te facă fericit , atunci când crezi că universul este în contra ta . Trebuie să arăți la toată lumea că imposibilul devine posibil . Și că fericirea ta depinde doar de tine .

-Aruna ! Dacă nu te ridici din pat te ridic eu .
- Mhamm - Ziceam eu de sub plapumă.
- Aruna , vorbesc serios. De trei zile nu te mai duci la liceu, ți se pare normal ?- Repeta domnul pedagog în continuu .
În fiecare zi era la fel , el încerca să mă trezească iar eu mă făceam că nu-l aud .
De când iubitul meu luase decizia de a se despărți de mine , pot să spun că nu mai aveam poftă de nimic. Doream să dorm tot timpul .
Mă apucasem de fumat și de băut . Plecam în cluburi aproape în fiecare seară și mă întorceam dimineața .
Mulți dintre vechi mei prieteni mă întrebau că de ce mă distrugeam . Dar eu doar încercam să uit . Să uit de tot ce într-un moment reușise să mă facă fericită .
-Bine . O să mă ridic . Fericit ? - Spun eu în timp ce mișc încet plapuma de deasuprea mea .
-Așa. -Zice acesta înainte să părăsească încăperea .

Dar cine a spus că aveam de gând să rămân la liceu ?

Mă îmbrac în niște blugi albi tăiați în genunchi și îmi pun un pulovăr negru . În picioare îmi pun niște vans negri .

îmi iau geanta mea neagră și încep să bag anumite lucruri precum telefonul , cheile , un parfum , țigările , căștile și banii . Dacă tot trebuia să trec pe la școală decid să îmi iau și un pix .

Ies din cameră și mă duc spre ieșire, când dintr-o dată mă apucă cineva de mână .
-Aru .. Ce mai faci ? Mergem amândouă la ore ? - Era Alexia , acum câteva săptămâni ea era prietena mea cea mai bună . Dar de când Louis se despărțise de mine , luasem decizia de a mă îndepărta de toți .
Doream să mă îndepărtez de toate persoanele care ar putea să mă rănească la un moment dat .
- Da , de ce nu ?
- Ce ai mai făcut ? Nu te am mai văzut de mult . Îmi era dor de tine . Te ai supărat pe mine ?
Ce era cu atâtea întrebări ? Acceptasem să mergem împreună la ore , nu-i acceptasem un interogatoriu .
-Nu . Nu sunt supărată pe tine .

Aceea a fost ultima mea vorbă .

Drumul se făcuse liniștit , era toamnă așa că toate frunzele cădeau lăsând toți pomi dezbrăcați .
Curtea liceului meu era mare și frumoasă . Era un liceu destul de bun . Toți elevi erau strânși în fața magazinului încercând să-și cumpere ceva de mâncare înainte să se sune de intrare .
Mi-am luat la revedere de la Alexia și am plecat spre clasa mea .
Coridoarele erau goale . Se sunase .

-Bună ziua , mă scuzați că am întârziat . - Spun în timp ce observ cum țoți colegi mei se întorc să mă privească .
- Oh! Domnișoară Oncan , da intrați . Am auzit că nu va-ți simțit foarte bine zilele astea . Sper că va trecut . Luați loc .
Îmi plăcea această profesoară . Era mereu fericită . Mereu mă punea să fac desene de tot felul și în schimb ea îmi ridica notele cu un punct la fiecare ascultare.

-Mulțumesc .

Ora trecea prea încet iar amintirile începeau să revină în mintea mea . Nu eram pregătită să le amintesc . Nu acum . I-am cerut profesoarei să mă învoiască și am plecat .

Taxiu .
-Da , bună ziua .
Aruna : Bună ziua . Doresc un taxi la Liceul Bilingv .
-In trei minute este la dumneavoastră . Un nume de contact ?
Aruna : Da . Aruna .
-Mulțumesc . La revedere .

Taxiul a ajuns și l-am rugat să mă ducă în parc . În orașul meu era un parc foarte cunoscut. Era foarte mare și foarte frumos . O mulțime de statui decorau parcul împreună cu toate animalele .
Într-o zi când eram supărată , am căutat un loc în care să pot să stau și să fumez liniștită . Și l-am găsit . Un mic drum de pietre ducea la o mică zonă în care erau situați niște pomi cu un lac lânga . Am luat loc lângă unul din pomi și m-am apucat de fumat ca de fiecare dată .
Începusem să mă relaxez . Briza de aer rece îmi străbătea tot corpul , era frumos , era totul calm .
-Stai ce ? Mhhmmmm . Dă-mi mmhmm drumul. Ajutor ! Ajutor !

Cineva mă cuprinsese între brațele sale și îmi astupase gura și nasul cu ceva ce se presupunea să fie un somnifer .
Mă răpeau și eu nu puteam să fac nimic .