O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 23 : scurt și la obiect

Pov louis

Stăteam în pat și priveam la televizor , în timp ce așteptam ca acel stupid obiect care se folosește pentru a comunica cu alți oameni să sune . Polițistul ne promisese să ne sune imediat ce urma să afle ceva.
Kevin era pe afară cu noua sa "iubită" dacă pot să-i spun așa . El avea de gând să o ducă la un restaurant .

Al naiba ,romantic se făcuse de la un timp .

Când l-am întrebat dacă erau împreună , m-a lovit și a plecat . Prin asta mi-a dat de înțeles că Madison era o fată dificilă .

Măcar nu era ca toate proastele care săreau pe el când auzeau că este cântăreț .

Mă bucuram chiar foarte mult de faptul că el găsise în sfârșit pe cineva care îl făcea să fie mai fericit și mai idiot decât era .
Ahg , de ce să mint . Muream de ciudă . Mai ales când îmi aduceam aminte de toată conversația mea cu Alexa . Totul se întâmplase din cauza lui Catherine . Când mă gândesc că poate în acest moment ea ar fi putut să stea lângă mine . Să o țin în brațe cum făceam de obicei , și mă jucam în părul ei chiar dacă nu suporta asta .
Adoram felul ei de a fi. Adoram toate misterele care se ascundeau în trecutul său .Cum ar spune copiii de la filologie la terminarea unei compuneri : ,, și în concluzie " o adoram pe ea .

Am adormit cu gândul la tot .

***************************

M-am ridicat ditr-o dată speriat de alarma telefonului meu . M-am pus în picioare pentru a oprio dar atunci am observat că nu era alarma mea , ci un apel de la poliție .
Am răspuns cât de repede am putut .

-Da ?

-Louis ?

-Da , eu sunt .

-Băiete , avem vești noi . Veniți la secție .

-În 10 minute suntem acolo .

Și am închis . Nu aveam timp de pierdut . L-am sunat pe Kevin și i-am povestit . El a spus că venea cât de repede putea și că o să vină cu Madison . Nu mă deranjează faptul că ea voia să vină , erau prietene , și ea merită să afle ce se întâmpla în acest moment .
Mi-am pus un hanorac peste bluză , am luat cheile și am plecat din camera hotelului .

Am luat un taxiu și am plecat la secția de poliție . Dar logic că tocmai eu trebuia să prind taximetristul vorbăreț , care nu mă lăsa în pace si care deja reușise să mă dispere în 5 minute de traseu .

-Așa ca.. Ce ai făcut de pleci la poliție ?
-Eu nu am făcut nimic .

-Atunci ? -Mă întreabă curios în timp ce își îndreaptă privirea spre mine .

-Atunci nimic . Puteți să mergeți mai rapid . Am o urgență și am nevoie să ajung cât mai repede .

-Bine , dar vezi că mergem la poliție , așa că.. Dacă am să iau o amendă o să fie din vina ta , și poate o să mă dea afară de la serviciu , și nu o să mai am venituri , și de o dată ce nu am să mai am venituri o să mă lase nevasta , și o să-mi lase și copiii pe cap . Iar pe ei nu am să-i pot hrăni , și după nu o să mergă la școală și ei o să fie pro...

-Bine ! Gata! Am prins idea ! Condu' cum vrei ! -Îl întrerup eu exasperat .

-Mulțumesc frumos . Așta și aveam de gând .

Al naiba . Actor trebuia să fie . Mai înainte era să plâgă și acum se laudă .

În sfărșit după câteva minute de chin , care pentru mine mai mult semănau cu ani , am reușit să ajung la poliție . Un sentiment de tristețe și de supărare a apărut în mine , și m-a lăsat și mai confuz decât eram. Presimțeam că ceva nu era în regulă .

Vai Louis, dacă nu-mi spuneai nu-mi dădeam seama . Nu mai vorbi singur și intră odată acolo.

-Credeam că nu mai ajungi -A spus o voce imposibilă de nerecunoscut .
Kevin stătea pe o bancă lângă Madison care mă privea atent .

-Mă da , trebuia tocmai eu să prind un taximetrist actor .

-Ce ?

-Bah , nu contează , hai să intrăm odată .

Am intrat și totul era ca în zilele trecute . Aceleași mese , aceași femeie bătrână cu ochelari și păr gri care ne privea de sus în jos de fiecare dată când intram . La un moment dat ajunsesem să cred că voia să ne scoată o poză pentru a ne pune pe peretele său care este înconjurat de pisici .

Știu , imaginație bogată .

Ne-am apropiat de ea cu scopul de a o întreba sala .

-A III-a usă la stânga , pe holul principal . La revedere .

Atât de drăgută ca întotdeauna .

Am intrat în acea încăpere și am observat o grămadă de polițiști așezați în jurul unei mese maronii , care ocupa toată camera . Era practic imposibil să nu te simți intimidat .

-intrați și luați loc . -Ne-a spus unul dintre polițiști .

Am urmărit "pașii" care acestia îi spuseseră și am luat loc .

-Bine . Dacă toți suntem aici . Putem să începem . -A spus polițistul șef .- Din câte se pare , după un atent studiu al cazului , și după consultarea cu superiorii mei . Am reușit să ajungem la concluzia că există o mare probabilitate ca cele doua cazuri să aibă o legătură între ele . Din câte se pare , Fata pe nume Aruna , a fost "expediată" din liceu fix în data în care a dispărut . Iar după o zi , băiatul pe nume Denis a dipărut și el .Am reușit să aflăm de la prietenul lui cel mai bun . Abia acum că el a fost răpit de niște oameni cu o furgonetă albă . Băiatul nu a vorbit până acum , de frică . El nu dorea să i se întâmple ceva . Prin urmare am ajuns la concluzia că este foarte posibil ca fata să fi fost răpită și ea de aceeași persoană .

-Dar cum ? De ce ar fi falsificat acea scrisoare ? -A întrebat alt polițist .

-Este simplu . Răpitori , nu doreau ca nimeni să afle . Poate nu doreau o salvare . Este posibil să fi dorit altceva de la acești copii .

Eu rămăsesem în shoc . Mintea mea nu reușea să proceseze toate acele informații . Era imposibil . Aruna nu putea să fie răpită .
Da . Nu pot să spun că nu . Îmi trecuse prin minte , dar niciodată doream să aprofundez mai mult în acel subiect .

Din câte se putea observa , atât Madison când și Kevin se aflau în aceași stare de nedumerire ca mine .

Cine ar dori să-i facă asta Arunei ?