O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 14 : Visele mele .

- Mamă ! Mamă vin-o ! Întoarce-te la mine ! -Țipam eu , dar tot ce făcea ea , era să se îndepărteze de mine și mai mult , chipul său acum era neclar , dar puteam să-i admir un zâmbet pe față , ea zâmbea în timp ce eu plângeam .
Mă abandona din nou , mă lăsa din nou în acel loc. Fără să-i pese de mine .
Cineva îmi punea mâna pe umărul meu . Dar cine ? Cine era acest om care reușea să mă atingă ?
Tot ce am putut să fac era să-l strâng în brațe .

-Cine ești -Am întrebat aproape într-o șoaptă .
-Eu sunt ...

Și atunci m-am trezit . Un fin strat de transpirație îmi cumprindea tot corpul . Îmi era foarte cald , și aveam lacrimi în ochi .
Era a III-a seară când visam același lucru . Mereu mă trezeam când trebuia să aflu numele omului acela .

În vis apărea mereu mama , o recunoșteam după părul său lung și drept, ochii albaștrii ca cerul , și acel zâmbet minunat care putea fermeca pe oricine . Chiar dacă mă abandonaseră , în vechea mea casă aveam într-o noptieră o grămadă de poze cu ea . Oamenii de la plasament mi le dăduseră . În schimb era curios faptul că nu aveam nici o poză cu tată-l meu .
De multe ori mă gândeam că poate acel om , din visele mele era tata . Dar aceasta era doar o idee .
Visele erau doar vise .

Ce curios mi se părea faptul că Yilan îmi transmitea încredere . De parcă.. Nu contează .

Nu înțelegeam de ce Yilan nu dorea să mă omoare . Din câte se vedea , acesta avea toate motivele din lume .Dar totuși nu făcea asta . În momentul ăla mi-am adus aminte de sărutările pe care amândoi le împărtășise-m .
Era atât de perfect , dar îmi era totuși frică de faptul că poate se răzgândise și acum îmi dorea răul .

Atunci când ești răpit , din câte se spune , sau din câte auzisem eu sau văzusem la televizor , ar trebuii să simți frică . Dar ce se întâmplă atunci când te simți mâi în siguranță aici , decât acasă ?
Este ciudat cum cu acest străin care posibil îmi dorea răul, mă simțeam mai în siguranță decât cu acele persoane care se presupunea că trebuiau să-mi transmită acel sentiment pe care toată lumea îl descrie că fiind , un sentiment de recomfort , de liniște . Un sentiment de calm și de pace .

Nu-mi doream să rămân aici , doream să plec , să scap . Dar să scap cu el .

Punctul de vedere a lui Yilan .

M-am ridicat în picioare . Trebuia să o trezesc . Trebuia să o duc la locul ei , cu acel băiat , chiar dacă nu prea îmi plăcea idea.

Am deschis ușa încet , nu doream să o trezesc brusc , dar atunci am observat un ghemotoc de fată care stătea într-un colț al patului .
Blugii săi albi acum aveau un aspect maroniu , mici pete de sânge erau prezente pe ei . Iar pe chipul său o urmă de tristețe era prezentă . Privirea sa era stabilită într-un punct oarecare .

Mă simțeam vinovat . Eu creasem această stare de melancolie în ea , iar acesta nu era un lucru care mă transporta într-o stare de extaz , ba din contră , mă distrugea câte puțin .

Atunci când ea ma observat, pe frumosul său chip un mic zâmbet a apărut , readucându-mă la viață .

Cum reușise ea să mă schimbe ? Cum reușea ea să mă facă să uit de tot ?

-Cred că este cazul să te duc din nou în depozit - Am spus eu într-un ton neutru .
-Bine - Mi-a răspuns aceasta în timp ce dădea din umeri .

Aruna s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre ușa . Înainte să poată să o deschida , am prins-o de cot și i-am șoptit .
-Am să încerc să nu îți fac rău .

Ea nu mi-a răspuns , dar prin zâmbetul care mi-l împărtășise mi-a spus totul .

Am ieșit amândoi din cameră .
Când Aruna l-a observat pe Phil , am putut să simt cum toți mușchii săi se tensau .
Phil o privea într-un mod repugnant.

-Vezi că ți-am adus colegul - A spus acesta .
-Poftim ?
-Yilan , de ce nu o duci să își vadă iubirica ?

Phil merita un pumn în toată fața , dar trebuia să mă controlez . Nu puteam să-mi permit să-l bat acum . Nu acum când aveam nevoie de ajutorul lui .
Tot ce am făcut a fost să-i transmit o privire de ură , pe care el al primit-o foarte clară .
Phil și-a băgat privirea din nou în monitorul de la calculator și a continuat cu învestigația lui .

Eu i-am făcut semn Arunei să nu pună nici o întrebare , iar aceasta a tăcut .

Drumul până la depozit fusese unul în completă liniște , dar totu se stricase atunci când Aruna a intrat în depozit și la observat pe băiatul care se plimba dintr-o parte în alta fără stare .
Aruna a sărit pe el , iar acesta a strâns-o tare în brațe .
Simțeam o furie înmensă . Aceasta era oare așa numita "gelozie "?
Am strâns din pumni ieșind pe ușa , închizându-o în urma mea cu un lacăt .

Punctul de vedere a lui Aruna.

-Denis ! -Am țipat eu tare , în timp ce săream pe el .
-Aru.. -Mi-a șoptit el la ureche în timp ce mă strângea tare în brațe . -Dacă ai știi că o să fie totul bine de acum ..

Am auzit o ușa închinzându-se în spatele meu . Yilan abandonase încăperea .
Eu m-am separat de Denis , și am luat loc lângă el jos .

-Ce voiai să spui prin : ,, O să fie totul bine acum " ?
-Aruna .. părinți mei încă mă caută ! -Mi-a spus el . Un zâmbet magnific a apărut pe fața lui. -O să mă găsească . O să ne găsească , pardon . Trebuie doar să așteptăm și să avem încredere.
-AAA! Serios ? De unde știi ? -Eram curioasă și fericită.
Pe o altă parte eram tristă .
De ce părinți mei nu mă căutau , de ce ei mă lăsaseră depinzând doar de soarta mea ? De ce ?

Denis se apucase să-mi povestească tot ce se întâmplase pe traseul lui cu Phil . Îmi povestea despre fața pe care acesta o făcuse atunci când observase afișul în care apărea Denis . Îmi pivestea cum îl obligase să sea jos , în mașină pentru a se asigura că nu-l vedea nimeni. Eu ascultam totul foarte atentă . Poate din toate astea cream alt plan .

Punct de vedere necunoscut.

-Am nevoie să plec în România . - Am spus eu în cel mai calm mod.
- Iar eu am nevoie să înțelegi că nu poți să pleci Vanesa . - Mi-a răspuns el , era obosit . În fiecare zi purtam aceași discuție . Eu îl rugam să plecăm , iar aceata îmi spunea că nu încă .
Măcar mă asegurasem ca Radu să afle de ea . Știam că era în siguranță .
-Mike , nu mai pot să aștept . A trecut mult timp . Vreau .. -Încercam eu să mă explic.
-Vanesa , el e mort . De ce vrei să te întorci ? Spune-mi și mie .
Când l-am auzit rostind acele cuvinte nu am putut să-mi controlez lacrimile . Acestea curgeau într-un mod ne întrerupt pe obrajii mei.
Știam că Radu era mort , știam că murise acum câtiva ani , dar tot nu-mi puteam să asum așa ceva .
El era bărbatul care-mi dăruise fetița , el era bărbatul pe care îl iubisem mereu .
Iar acesta care acum mă avea drep nevastă , era doar un excroc și un criminal . El mă adusese la acest stadiu de nefericire .