O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 27 Pov Yilan

Pov Yilan

Ziua fusese una interesantă , îmi plăcea să-mi petrec timpul cu această mică rătutită . Îmi plăcea când zâmbea , când se comporta ca un copil mic , și o adoram pe ea .

Bah , Yilan , de când ești tu atât de dulce ?
Gaaayyyyy.

Astăzi trebuia să mă întorc la mine în oraș , aveam de luat niște documente , și trebuia să plătesc niște facturi . Ultimul lucru care îmi lipsea acum era să primesc o amendă pentru neachitarea datoriilor la bancă .
Mulțumită tatălui meu , mereu am avut bani , și niciodată nu am dat lipsă la nimic . Îmi este dor de el .
Îm ziua în care am aflat că el a fost ucis , singurul lucru la care m-am gândit a fost la faptul că aveam de gând să-i fac acelui criminal același lucru . Doar că , din păcate informațile pe care le auzisem erau false .
Mike niciodată nu își iubise copilul , așa că răzbunarea mea a fost nefastă și în zadar . Iar din contră răzbunarea mea s-a săvârșit asupra mea . Blestemându-mă cu iubirea .
Această fată imi intrase pe sub piele , îmi intrase în inimă , și nu avea de gând să plece .

-Când te întorci ? -Mă întreabă Phil supărat .

-Peste cateva ore . Nu am să stau mult, maxim o zi . -Spun eu , în timp ce îmi iau bagajul meu pe umăr și mă indrept spre mașină . -Ah , și -Spun eu amintindu-mi de ceva - Dacă te atigi de ea , te distrug .

-Am înțeles . -Spune el - încearcă omul să o omoare de două sau trei ori , și gata , trebuie să facă asta mereu . -Termină de spus , scuzându-se .

-Eu doar te avertizai .

Am urcat în mașină și am plecat .
Astăzi era o zi destul de urâtă , ploua afară și bătea vântul . Decembrie era aproape și cu el acele sărbători care nu le suportam .
Nu-mi plăcea Crăciunul prin faptul că nu-mi plăcea să stau singur . Poate mereu aveam tot ce îmi doream , material vorbind , logic . Dar degeaba dacă nu îmi aveam părinții lângă mine .

Până în orașul unde locuiam aveam aproximativ 6 ore de condus în continu .
Alesesem să ducem copiii cât mai departe posibil , pentru a ne asigura că nu aveam nici un incident surpriză . Plănuisem această "răpire" de luni de zile . Totul pentru a fi un complet eșec .
Copilul ăla Denis , era dat în căutare , și nu putea fi scos din țară , iar Aruna... Aruna era pur si simplu ea .

Zi de zi urmărindu-o , și examinânu-i fiecare mișcare , fiecare gest.
La început mi se părea o mică fată răsfățată . Pleca prin tot felul de cluburi , unde , vorbind cel mai sincer , era aproape imposibil să intri . Dar ea fiind fată , și din câte se părea având foarte multe contacte , reușea să intre mereu peste tot .

Îmi aduc aminte într-o seară , când băuse atât de mult încât mi-a fost frică să pățească ceva și :

Flashback

-Doamne ce copilă . -Spun eu în timp ce mă apropii de ea .
Aruna mergea cum putea în timp ce se sprijina de un perete .
-Ești bine ?-o întreb în timp ce o țin de umeri , evitând așa o posibilă căzătură.
-Cc..inee...ejjtii ? -mă întreabă aceasta .
-Bah , clar nu ești bine . Haide - spun eu în timp ce o prind de mână și o duc spre mașina mea .
-Dă-mi , druu...mu..l -Spune , dar eu o strâng și mai tare de mană pentru a accelera pasul . -Unde mă ..du..ci ?!
-Taci și urcă în mașină odată !

Ea m-a privit speriată , dar a acceptat să urce cu mine în mașină .
După asta am dus-o la cămin și am lăsat-o în fața ușii sale .
Sfârșit flashback

Țin minte că după asta , ne-am mai întâlnit de câteva ori doar pentru a mă asigura că nu mă ținea minte .

Și amintindu-mi de ea , și de felul ei de a fi , ajunsesem acasă .
O casă mare și frumoasă . Dar din păcate pustie .
Nu-mi plăcea să vin foarte des aici , simțeam cum golul pe care îl aveam în mine se mărea de fiecare dată din ce în ce mai mult .
Să crești fără părinți e greu , mai ales când ești un copil mic .

Scot cheile de la ușa și intru în casă .
Este la fel de aranjat ca de obicei .
Intrând pe holul casei deja pot simti mirosul de vechi dar nou . Cea mai mare contrazicere .
Vechi , pentru toate lucrurile care se întâmplaseră aici .Nou, pentru toate lucrurile cumpărate recent .
Condus spre livingul casei , m-am așezat pe una din canapeaua de piele albă .
Toată casa este decorată în alb și negru. Femeia care l-a ajutat pe tata să decoreze , cum spuneau ei , ,,viitoarea lor casa " a făcut o muncă bună .
Mă ridic de jos și mă duc spre scrisorile care erau pe jos .
Le iau și încep să le verific .
Ca de obicei dau de o grămadă de facturi de tot tipul , lumină , apă , de la grădinar ... Dar printre ele se găsește o scrisoare .

Cine naiba mai scrie scrisori în ziua de astăzi ?

Încep să citesc .

Dragule Alexander ,

Știu că este posibil să nu mă ții minte . Dar eu sunt femeia care a avut grijă de tine când erai mic . Am fost ca mama pe care tu niciodată nu ai avut-o.
Trebuie să vorbim amândoi . Este ceva urgent . Știu că poate mă știi ca femeia care și-a înșelat bărbatul cu tatăl tău . Dar te rog să îți aduci aminte de mine ca mama care a avut grijă de tine . Poate o să vrei să îți cunoști așa zisă soră . Se numește Aruna , este o fată foarte frumoasă , nici eu nu am cunoscut-o dar o să o cunosc în scurt timp .
Sper că ai avut grijă de tine .
Te rog să mă suni . Trebuie să vorbim .
Îți las numărul meu . 875-779-001

Cu drag Vanesa

După ce am terminat de citit nu știu cum eram . Nu știam ce să simt .
Vanesa ? Aruna ?
Vanesa era mama Arunei , dar cum ? Era fata tatălui meu ?
Era sora mea ?
Ce !?

Nu putea să fie adevărat , fetița aceea nu putea să fie sora mea . Nu acum . Nu voiam asta .