O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 5 : Gelozie sau plan ?

Când soarele apare pe cer iar razele sale intră pe geam ,corpul meu se trezește instantaneu lăsând toată oboseala de o parte .
Ma ridic încet , încercând să nu-l trezesc pe Denis .

Până acum nu observasem toate trăsăturile sale . Avea ochii de culoare albastra și o piele foarte alba și fină , părul său era blond și puțin ridicat în sus unde se puteau aprecia anumite șuvițe mai deschise .
Prezenta un corp foarte slab dar lucrat , era de o înălțime perfectă.

Denis dormise destul de liniștit în seara asta . Iar eu reușisem să adorm aproximativ 40 de minute . Toată seara mă gândisem la o formă de a scăpa de aici . Iar acum trebuia să-mi pun planul în practică .

Mă uit pentru ultima dată în spate si îl văd pe Denis dormind sprijinit de o roată veche .
-O să mă întorc să te ajut . - spun eu în șoaptă .

Mă duc spre ușa și încerc să o deschid . La fel cum credeam ,aceasta era inchisă .
O lovesc ca să mă audă Phil.
Aseară descoperisem că acesta stătea în fiecare seară în spatele ușii cu scopul de a se asigura că nu scăpam .
-Ce tot lovești ușa asta !?- îmi țipă Phil
- De trei zile nu am mai mâncat nimic , și nu am mai fost la bae . Nu crezi că măcar atât poți să-mi oferi ?
-Vezi că ești tupeistă . Persoanele când sunt răpite mor de frică - spune acesta luându-mă de umăr si ducându-mă afară .
-Da , știu . Dar nu-mi este frică să mor .
-Asta o să mai vedem .
-Ce !?
Phil mă ia într-o încăpere și mă împinge lovindu-mă de un perete . Încerc să plec de acolo , dar acesta mă prinde de mâini , îmi pune mâna la gură și începe să mă sărute pe gât .
Eu încerc să mă împotrivesc dar degeaba .
Acesta continuă cu actele sale iar atunci când ajunge la gură ia mâna și incepe să mă sărute .
Este cel mai scârbos sentiment .
Cu o mână mă ținea nemișcată iar cu cealălată încerca să-mi ridice bluza .
Eu încercam să scap . Acel om dorea să mă violeze .
Văzându-mă în acea stare deplorabilă lacrimile au început să curgă pe obrajii mei .

Dintr-o dată ușa din acea camera s-a deschis iar Yilan a apărut din spatele ei .
La început nu înțelegea ce se întâmpla în acel loc , dar după câteva secunde a înțeles totul și s-a dus rapid spre Phil.
-Ți-am zis să nu te atingi de ea că te omor . - După ce a spus acele cuvinte Yilan îi izbește cu brutalitate un pumn în față , doborându-l din prima pe Phil ,și tot odată lăsându-mă pe mine surprinsă .
S-a apropiat de mine și ma luat în brațe .
-Gata .. -Îmi spuse acesta în șoaptă .

............

Puteam să spun că aceasta era cea mai deliciosă mâncare care am gustat-o vreodată .
-Tot nu mi-ai spus cum ai făcut rost de mâncare - Îmi spune Denis în timp ce înghițea din acei cartofi.
-Doar am cerut . - Am răspuns eu .
- Mhmm . Mie îmi comvine . -Spuse acesta dând din umeri .

Câteva ore înainte ...
Yilan mă scosese din acea încăpere . Îmi pusese o pătură pe mine și mă lăsase să iau loc pe un scaun .
Locul în care cei doi locuiau era mult mai frumos . Nu era cine știe ce amenajat . Dar era frumos .
Două tablouri acopereau peretele din față , în mijloc se afla o masă iar pe lângă erau două fotolii care erau îndreptate spre televizor.
-De ce nu ai lăsat să .. -Spun eu tușind -să mă violeze ..?
Se face liniște în cameră .Yilan își pune privirea asupra unu dintre tablouri.
De multe ori mi-aș dori să pot să citesc mintea lui .
Yilan era un om cu niște trăsături foarte perfecte . Părul său era de o culoare neagră , ochii erau albaștrii și corpul lui era perfect . Avea fața foarte bine definită la fel cum era și tot corpul său . Doream să aflu ce semnificație avea acel tatuaj . Era destul de interesant . Avea doar unul iar acesta era în alb negru cu mici pete de culoare verde care se aflau pe șarpe unde ''bătea '' lumina .
-Deci ?- Insist eu .
-Deci nimic . Îți este foame ? -Răspunde acesta într-un ton sec , fără să-și mute privirea .
Eu decid să-mi las pentru prima dată curiozitatea de o parte și să-i răspund . Până la urmă acest om ar putea să mă omoare oricând .
-Da , ne este foame .
- Ia astea . Dar du-te și spală-te pe față . Ești plină de sânge . - îmi spune în timp ce se ridică să-mi ia un prosop și mi-l arunce .
-Mulțumesc ...

Intru în acea mică încăpere . Era o baie destul de modernă . Din câte se părea acela era un depozit bine amenajat . Cel mai posibil era că acești oameni veneau foarte des aici .

Mă uit în căutare de un geam dar nimic . După ce mă spăl pe față , și termin tot de făcut în baie decid să ies afară .

-Yilan . Frate . Mă enervase , îmi pare rău nu o să o mai ating . - Îl auzeam pe Phil spunând .
- Data viitoare te omor . Ai înțeles ? Ți-am zis că am un plan foarte bun și că nu trebuie să te bagi . -Îi răspundea Yilan .
Un plan ? Trebuia să plec de aici . Trebuia să mă întorc la Denis și să cautăm o altă formă de a scăpa .
Deschid ușa și ies , când Phil mă vede rămâne uimit .
Se uită la Yilan întrebându-se ce fac eu aici . Iar Yilan îi răspunde doar prin simplul gest de a da ochii peste cap .
Eu îmi iau mâncarea și plec .
Yilan mă conduce din nou spre încăperea în care se afla Denis care mă aștepta speriat .

-Credeam că ai pățit ceva ! Ești bine ? Îți făcură ceva ? Aia e mâncare ? Aruna vorbește ! - Mă întreba Denis în cea mai disperată formă .
-Dacă nu ai pune atât de multe întrebări ți-aș răspunde . Da e mâncare . Nu-mi făcură nimic. Și mă dusei să cer mâncare .
............

-Așa. Deci să-ți explic ce o să facem .
-Te ascult . Dar ești sigură de acest plan
-Nu prea , dar nu avem altă opțiune . -Îi spun eu terminând de mâncat .