O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 21 : O scrisoare

După 16 ore în acel scaun fără să mă ridic în niciun moment , puteam să îmi simt toți mușchii tensați și dureroși.
Sincer vorbind nu cred că aș mai fi rezistat prea mult timp acolo .

Am coborât cu acea fată și am fost amândouă se ne luăm bagajele .
Din câte îmi povestise și ea avea drum spre Craiova așa că după ce urma să luăm micul de jun , urma să închiriem o mașină care să ne conducă până la destinația noastră .

Am așteptat să îmi ajungă bagajul care venea pe banda rulantă iar după asta am așteptat ca Emily să îl ia pe al ei .
Era o fată destul de cuminte și de treabă , îmi povestise că se întorcea acasă după 6 ani pentru aș vedea noua ei surioară .
Când am auzit asta am putut să simt cum stomacul mi se strângea și un sentiment de vinovăție apărea în mine .

-Gata ?- întrebă Emily .

-Da , stai să întrebăm pe cineva de o cofetărie . -Eu m-am aproximat de un om mai în vârstă și mi-am situat mâna pe umărul acestuia , omul s-a întorsc încet și ma privit - Mă scuzati că vă deranjez , ați putea să îmi spuneți un loc în care să luam micul dejun ? Vă rog frumos .

Omul foarte gentil a explicat unde puteam să ne ducem iar noi am urmărit toate indicațiile acestuia .
De îndată ce am ieșit din aeroport , briza de aer rece a străbătut toate părțiile corpului meu , lăsându-mă în fracțiuni de secunde înghețată . Totuși cu lacrimi în ochi și cu un zâmbet pe față am șoptit :,, Casă, dulce casă .''

Am ieșit cu Emily și am ajuns la mica cofetărie .
Aceasta avea un stil vintage care făcea locul să fie foarte primitor și foarte călduros .
Mesele și scaunele de culoare crem erau foarte bine așezale pe lângă margini iar în centru se afla o altă masă mult mai mare cu niște scaune mult mai elegante .
Emily a ales una dintre mesele care dădeau spre geam iar între timp eu m-am dus să comand două prăjituri și niste cafea .
Amândouă am deschis diferite convertații interesante . Rezulta că la început lui Emily nu i-a plăcut idea de a avea o surioară , dar după ce aceasta s-a născut , a iubit-o înstantaneu .

În timp ce aceasta îmi povestea eu pur și simplu îmi imaginam momentul în care mi-am ținut fetița pentru prima dată în brațe .
Era un moment perfect care a fost distrus complet atunci când Mike a chemat o asistentă și a rugat-o să îmi ia copilul și să îl ducă la un orfelinat .

Emily mi-a șters o lacrimă care îmi cădea pe obrajul înroșit.

-Sunteți bine ?

-Da , scuze , îmi adusesem aminte de prima dată când mi-am ținut fetița în brațe .-Aceasta mi-a dăruit un zâmbet cald plin de speranță.

-Sigur fetița dumneavoastră trebuie să vă iubească mult .

-În realitate nu o cunosc , a .. A trebuit să o abandonez atunci când a fost mică , iar acum m-am întors în țară pentru a mă revanșa și pentru a încerca să repar niște greșeli .

-Oh , îmi pare tare rău . O să vedeți cum totul o să se rezolve .

-Sper.

********

Aerul rece îmi străbătea fiecare parte din corpul meu , care acum văzut în fața acelei case era de dimensiuni minuscule .
O casă mare , vopsită de o culoare albă cu multe ferestre și foarte modernă reușea să-mi aducă aminte de multe evinemente care m-au marcat și care m-au făcut să fiu fericită .
Fară să-mi pot da seama , observ cum cu un zâmbet pe față îmi curg lacrimi . Lacrimi melancolice .

Fără să stau mai mult timp pe gânduri mă aproxim de usă și sun .
Din câte mă informasem ,acum fiul lui Radu ar trebui să aiba 21 de ani și să locuiască aici . Tatăl său îi lăsase jumătate din averea sa , printre care se afla și această casă .

Am presionat din nou butonul soneriei așteptând un răspuns din interior .

Dar nimic .

M-am întors cu spatele la ușă și am privit în toate direcțile .

-Băiatul nu este aici , a plecat acum câteva luni , cred că 3 nu mai știu . -Îmi spune o femeie , care după părul său alb și ochii săi albaștri ca cerul trebuie să fie Doamna Mirea . Această femeie mă cunoștea de când veneam aproape în fiecare zi la Radu și la micuțul lui băiețel , era un băiețel atât de frumos .

-Mulțumesc frumos , Doamna Mirea .

-Oh , cu plă.. Vanesa !? Vanesa ești tu ?

-Da sunt eu , bună ziua . Sunteți in regulă ?

-Oh, da fetiță, aici mereu suntem bine . Ai venit în țară cum te mai simți ? Oh doamne cât timp .

-Da am venit , și sunt bine . Știți dacă Alexander o să mai vină pe aici ?

-Mi se pare că da . Acum câteva săptămâni mi sa părut că l-am văzut seara , dar cred că era doar în trecere .
Poți să îi lași o scrisoare .

-Da , vă pot ruga să mă ajutați ?

-Oh, da desigur . Intră în casă .

Am urmat femeia si am intrat în casa sa .
Era o casă modestă . Nici prea mare , nici prea mică . Decorațiunile în stil vintage făceau ca această casă să fie și mai frumoasă și primitoare.
Femeia mi-a dat o foaie și un pix și ma lăsat să scriu scrisoarea în timp ce ea se ducea să facă o ceașcă de ceai .

Dragule Alexander ,

Știu că este posibil să nu mă ți minte . Dar eu sunt femeia care a avut grijă de tine când erai mic . Am fost ca mama pe care tu niciodată nu ai avut.
Trebuie să vorbim amândoi . Este ceva urgent . Știu că poate mă ști ca femeia care și-a înșelat bărbatul cu tatăl tău . Dar te rog să îți aduci aminte de mine ca mama care a avut grijă de tine . Poate o să vrei să îți cunoști așa zisă soră . Se numește Aruna , este o fată foarte frumoasă , nici eu nu am cunoscut-o dar o să o cunosc în scurt timp .
Sper că ai avut grijă de tine .
Te rog să mă suni . Trebuie să vorbim .
Îți las numărul meu . 875-779-001

Cu drag Vanesa

-Uite ceaiul Vanesa .

-Mulțumesc frumos , ați rămas la fel .

-Da știu , dar nu suntem aici ca să vorbim despre mine . În viața unei bătrânele ca mine nu se întâmplă prea multe . Așa că povestește-mi despre tine . Ce s-a întâmplat în toți ani aștia ?

Iar eu la petița acestei doamne am început să îi povestesc despre tot . Despre modul în care a trebuit să-mi abandonez fetița și despre felul în care am plecat din America .
Femeia mă observa cu o anumită tristețe în ochi , și încerca să îmi dea din când în când sfaturi .
Sfaturi care mă ajutau enorm de mult .