O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

capitolul 29 Pov Aruna

Pov Aruna .

Prin mintea mea se plimba numai Yilan , felul în care se comportase , felul în care îmi zâmbise după , tot .
Poate că după ce ieșeam de aici , poate am putea să avem ceva . Cine știe . Eu eram pregătită pentru așa ceva .
Nu mai aveam nevoie de timp . Sentimentele mele erau din ce în ce mai clare pentru el .
Cel mai amuzant lucru ar fi să povestim lumii cu ne-am cunoscut . Nimeni nu ne-ar fi crezut , așa că nu aș fi povestit la nimeni .

Vedeam cum Denis mă privea zâmbind , se vedea că îi veniseră bine acele ore de somn . Ușa s-a deschis , și din spatele ei a apărut un Phil , supărat .. ? Cu un platou de mâncare , l-a lăsat jos și a plecat din încăpere atât de repede cât și apăruse .
Denis s-a dus după mâncare și a adus-o lângă mine .

-Poți să nu mai zâmbești atât de mult ? De ieri ai fața aia prea fericită , și ai tăcut prea mult . Ce s-a întâmplat între voi ?

- Nimic , doar că .. Ah , nu știu - Spun eu în timp ce beau din sticla de apă .

-Aruna ?

-Mhm ?

-Spune odată .

-Este , este ceva ciudat .

Denis nu a mai deschis acest subiect , și nu puteam să mă bucur mai mult . Îmi place să păstrez anumite lucruri pentru mine .Nu era nimic personal cu el , îmi plăcea să îi povestesc , dar de data asta simțeam că era mai bine să știu doar eu .

Ore bune trecuseră de când Yilan nu mai venise pe la noi , mai bine spus o zi și 9 ore , și începusem să mă îngrijorez . Poate se supărase din cauza mea , poate nu i-a plăcut cum sărut , sau poate că nu îi plac eu . Numiți-mă nebună , dar sincer vorbind până acum ar fi intrat deja de 4 ori la noi în cameră , cu scuza că :,, mi s-a părut că plângea cineva . " ,, mi s-a părut că mă strigați " sau cu : ,, voiam să știu dacă îți e foame " și da , mă întreba doar pe mine .

-Denis .. Denis trezește-te . -Spun eu în timp ce îi ofer mici lovituri în umărul său .

-Mmh , ce este ? - mă întreabă acesta cu jumătate de gură .

-Crezi că sa întâmplat ceva ?

-Ce ? La ce te referi ?

Denis își freacă mâinile pe la ochi în timp ce se pune în picioare pentru a mă observa mai atent . La ochii lui se puteau observa niște mari cearcăne de o culoare violet , și mici semne de lovituri .

-Păi , parcă Phil a fost toată ziua stresat , și stătea numai lipit de telefon . In plus , Yilan nu a trecut deloc pe la noi . E ciudat , recunoaște .

-Bine , dacă stai să analizezi așa , poate e un pic ciudat ... Și dacă stau să mă gândesc , Yilan al tau deja ar fi intrat de 4-5 ori până acum .

-Vezi - Spun eu , ignorând faptul că spusesei ,, Yilan al tău " .

Înainte să mai poată să mai spună ceva , Phil a intrat pe ușa nervos .
A venit aproape fugind la noi și l-a împis pe Denis care se ridicase în picioare de la sperietură .

-Care este problema ta !? -Țipă Denis .

-Problema mea ? Problema mea sunteți voi doi . Și acum am să vă demonstrez de ce sunt în stare .

După ce a finalizat discursul său de băiat rău , la lovit pe Denis în coaste și a sărit pe el , atacându-l cu pumni .
Băiatul șocat nu a mai putut reacționa , și tot ce a putut să facă a fost să stea întins pe ciment inconștient .
Eu văzând cum prietenul meu era lovit , am sărit pe Phil și l-am apucat de gât încercând , dacă puteam , să-l omor . Da , să-l omor .În momentul ăsta nu mă interesa .
Dar din păcate forța lui era mult mai mare ca a mea și a fost în zadar . Acesta m-a aruncat de pe spatele lui cu o simplă mișcare , iar eu am căzut lovindu-mă de ciment .
Mi-am atins fruntea , după care mi-a privit mâna care acum era plină de sânge .
Phil a venit spre mine și m-a apucat de păr , m-a pus în picioare și m-a luat cu el . De la distanță , am putut să-l observ pe Denis , cum stătea întins pe jos , plin de sânge .

-Dă-mi drumul ! Yilan ! Ajutor ! -Țipam eu cu toată puterea mea , încercând să ignor durerea pe care o simțeam din ce în ce mai accentuată .

-Nu mai este . Țipi ca proasta .

Ce ? Unde este ?

- Nu mai este . A plecat . Nu-mi spune că tu chiar ai fost atât de proastă ca să-l crezi . Poate chiar tu te-ai îndrăgostit de el . Ce friaeră ești copilă .

-Taci odată din gură . -Spun eu în timp ce îl scuip .

-Nu trebuia să faci asta .

După asta , tot ce îmi aduc aminte a fost că , am primit o mulțime de lovituri pe tot corpul , încercam să-l opresc , dar îmi era imposibil . El era mult mai puternic decât mine . Iar pe moment ce trecea , durerea se accentua din ce în ce mai mult , lăsându-mă de nenumarate ori inconscientă pe jos . Dar el nu obosea , și continua să mă agreseze în cel mai patetic mod . Dar asta e . Ce puteam să mă aștept de la o persoană atât de patetică ? Era de așteptat .

Cine ar fi spus că aș fi terminat așa ? Eu nu . Eu chiar nu . Nu-mi doream să închid ochii . Nu doaream să îmi pierd viața . Dar ochii mi se închideau , și deja nu mai puteam să fac nimic .

Trist, nu ?