O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 17: Modeli la RL.

Punctul de vedere al Arunei .

-Păi și să înțeleg că limba de gândac era bună ?
-Cea mai bună , iar fata pe care o găsisem care se numea ...-Denis stă ceva timp meditând , în timp ce privea un punct pe tavan - Ienura! Ienura! Așa se numea !
-Ienura , frumos nume ce pot să spun .-Spun eu în timp ce îmi astup gura cu mâna încercând să-mi opresesc râsul atunci când aud niște pași in spatele ușii .
Atât eu cât și Denis privim atent ușa .
Vedem cum ea se deschide , și cum după se închide la loc , fară să ne lase să vedem cine se afla în spatele ei .
-Ce a fost asta ?-Mă întreabă Denis .
-Nu știu -Spun eu în timp ce dau din umeri .

Amândoi am continuat să vorbim , orele se făceau infernale , voiam să știu ce o să fie cu noi . Ce o să se intâmple.
Voiam să știu dacă am să scap și eu de aici odată cu Denis . Erau atât de multe întrebări care îmi străbăteau mintea încât reușeau să mă doboare de multe ori, emoțional vorbind .

**********

Amândoi stăteam întinși cu fața-n sus și priveam tavanul , acesta avea mici zgârieturi și pete .
Un perete , un perete interesant .

Oh, serios Aruna ? -Îmi spune conștiința mea - Ai înebunit de tot , oh doamne ce mă fac eu cu tine acum .
Taci din gură
Nu vreau , sunt parte din tine . Am și eu dreptul de a trăii liberă .
Ce naiba , nu ești în America , pentru a cere libertate . Așa că taci acolo .

-Ah ! -Țip eu , speriându-l pe Denis , care stătea liniștit intins .
-Ce !? Ce este !? -țipă și el , ridicându-se de jos și îndreptându-se spre mine . -Îmi căzu ceva -Spun eu arătând spre ochiul meu .
-Unde ? În ochi ?

Nu . În gură dacă vrei . Copii din ziua de astăzi . Nici semnele nu mai știu să le identifice .

Conștiință taci !

-Da .
-Stai să vă -Denis se apropie de mine și mă privește atent . -Nu mai ai nim..

Acesta este întrerupt atunci cand ușa se deschide din nou și lasă la vedere un Phil amuzat..
-Măi ,măi , ce avem noi aici ? -Spune acesta frecându-și mâinile și întorcându-și capul spre stânga . -Yilan , ia vino să vezi asta .
Phil a fost dat la o parte de un Yilan nervos , mâinile sale acum erau strânse în niște pumni , buzele sale se aflau într-o linie dreaptă .Mai pe scurt tot corpul său era tensat .

Nu înțelegeam de ce avea această reacție până am observat că Denis , se afla foarte aproape de mine , mâna sa se afla pe umărul meu , iar genunchi noștri se atingeau ușor .
Încercând să evit un dezastru sau o ceartă m-am îndepărtat de Denis , care a întârziat o fracțiune de secundă să își dea seama ce se întâmpla .
-Nu este ce cre..-Yilan ma întrerupt arătându-mi palma în semn de "stop" .
-De când lucrezi ca model ?-Privirea lui este situată acum spre Denis .
-Ce ? -Întreb eu , dar amândoi fac ca și cum nu aș fi spus nimic.
-Te întrebai ceva - Vorbește din nou Yilan .
-De ... De 3 ani jumate .
-Cei de la RL te plătesc bine ?
-Ce întrebare este asta ? -Spune Denis ridicând tonul .

O o o . Nu trebuia să ridice tonul .

-Uite băiete tu cred că uiți cu cine vorbești -Spune Yilan în timp ce scoate de la spate un pistol . -Eu sunt șeful aici , iar tu faci ce spun eu . Dacă eu spun ceva tu faci . Iar dacă eu te întreb ceva , tu îmi răspunzi . Ai înțeles ? -Întreabă acesta în timp ce îndreaptă pistolul spre el . -Acum îmi răspunzi ?Sau este nevoie să folosesc această "Jucărie" , și așa nu am mai folosit-o de mult .

-Eu .. Da , mă plătesc destul de bine , dar ..-Spune Denis în timp ce înghite în sec . -Majoritatea banilor îi donez . Păstrez un pic mai mult de un sfert din suma pe care o câștig .
-Așa îmi place . Bravo băiatu' .Vezi că nu a fost greu? -Spune acesta retirând pistolul din câmpul său de viziune . -De asta îl caută încă , Phil ,lucrând ca model aceștia ar pierde mulți bani . -Yilan se întoarce din nou spre noi . -Ce noroc ai , nu o să te omor , chiar dacă mi-ar fi făcut o plăcere ... Asta e , o să-ți dăm viața la schimb de bani .

După asta , atât Yilan cât și Phil au plecat din încăpere , lăsându-mă pe mine cu anumite întrebări ne lămurite și pe un Denis sumis în ganduri-le sale .

-De ce nu mi-ai spus că ești model ? -Denis iese din modul său de transă și îmi dă o jumătate de zâmbet .
-Nu vreau zâmbete , vreau să-mi spui de ce . Eu ți-am povestit multe despre mine , iar tu , nici măcar atât nu ai vrut să-mi spui .
Acesta a oftat , și-a trecut mainile prin părul său și a început să vorbească.
-Uite , nu e că nu am vrut să-ți spun . Dar treaba este că nu sunt mândru de așa ceva . Eu nu am vrut să lucrez ca așa ceva . Eu am fost obligat .
-Cum obligat ?
-Este o poveste lungă .
-Am timp să ascult .
-Of .. Bine .

-Totul a început atunci cand cei de la RL au venit la mine în liceu în cautare de noi "vedete" cum spun ei .
Mie îmi plăcea de o fată care lucra pentru ei , se numea Lissa , Elissabet .
Am fost la casting doar pentru ea , mie nu îmi plăcea așa ceva .
Celor de la RL le-a plăcut de mine și mi-au dat un contract care urma sa fie semnat de părinții mei .
Eu am încercat să le spun că nu îmi place , dar nu prea i-a interesat având în vedere că urmau să câștige o grămadă de bani pe seama mea . Așa că au semnat contractul pe 5 ani .
După asta am aflat că Lissa avea prieten și că nu aveam nici o șansă cu ea . Ea s-a măritat și eu am rămas distrus . Si înainte să spui ceva , era tânără , avea doar 21 , și nu . Nu era mare pentru mine -Spune acesta din nou , citindu-mi gândurile * ba da , era mare pentru el , el avea doar 15 ani atunci , cum poate să spună că nu era mare? *-Așa că a trebuit să lucrez în continuare , ir pentru a nu le face pe plac părinților m-am abonat unei firme prin care donam mare parte din veniturile pe care le câștigam de la RL. Fericită ?
-Nici nu știi cât de mult . -Spun eu zâmbind .Totuși ar fi trebuit să-mi spui . Știi nu ?
-Da , știu . Eu , mai am o întrebare pentru tine Aruna .
-Spune. Că eu mereu răspund .
-Ce fel de coșmaruri ai ?