O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 31 : Revedere.

Când în sfârșit credeam că nimic nu putea să mă mai doboare la pământ , când în sfârșit credeam că nimic nu mai avea nici o putere asupra stărilor mele emoționale , apare ea . Apare ea, și apare el .
Două persoane care au reușit să mă rănească . Două persoane care aș putea să le consider necunoscute . Două persoane care ar trebui să nu semnifice nimic pentru mine . Dar care din păcate semnifică enorm de mult odată ce le am în față .
Louis , băiatul care făcuse să mă îndrăgostesc de el până nu mai puteam , și care s-a jucat cu mine tot timpul ăsta , și pe de altă parte apărea ea , fix acum după 16 ani de viață , ca fiind mamă mea .
Unde era ea când aveam nevoie de ajutorul său ? Unde era ea când aveam nevoie de iubirea unei mame !? Nu era , și nici nu înțelegeam ce căuta aici , și acum .

Nu doream să o am lângă mine . Cel puțin nu acum . Nu în acest moment în care aș putea să plâng zile întregi pentru mii și mii de motive .

De la Yilan până la Louis , trecând prin Denis și Phil , aveam o grămadă de nervi și de lacrimi acumulate , care vorbind la modul cel mai serios nu știam cât de mult mai puteam să le tin în mine .
Pentru că ești puternic . Dar până când să te minți pe ține însăți ca ești în regulă atunci când în realitate vrei doar să dormi pentru a uita de tot ? Pentru a uita cine ești și cea ce îți doreai la un moment dat .

-Da . Eu sunt .

-Oh doamne .. - A spus femeia în timp ce își ducea mâinile la gură și începeau să îi sclipească ochii de la lacrimile care i se adunau la marginile ochilor . -Tu .. Doamne .

-Ce !? Nu-tie recunoști propia fiica !? Îți este greu să recunoști fata pe care ai abandonat-o de mică ? Ce cauți aici ? -Încep eu să tip .

-Aruna , nu a fost așa . Lasă-mă să-ți explic . -încerca ea să vorbească .

Deja simțeam cum lacrimile se luptau cu ochii mei pentru a ieși . Dar nu urma să permit asta , nu acum .
Așa că m-am apropiat de vestiarul meu , având încă toate privirile de shock asupra mea . Și mi-am scos niște haine în care să mă schimb .
Nimeni nu spunea nimic .
Polițiști urmăreau atent fiecare mișcare pe care o făceam la fel ca restul persoanelor prezente în cameră .

-Aruna . Stai . -A început să vorbească persoana care reușise să mă rănească extrem de mult .

Mi-am întors privirea spre el , și am zâmbit cu jumătate de gură , după care am plecat fugind spre dușuri .

De îndată ce am ajuns la ele , m-am închis intr-o cabină și am lăsat apă să curgă pe mine . Nu m-am deranjat să îmi dau hainele jos . Doar am lăsat ca aceasta să-mi șteargă toate păcatele .
Atunci , atunci am început să plâng ca niciodată . Am început să plâng pentru tot ce mi se întâmplase în ultimele luni , pentru tot ce mi se întâmplase când eram mică . Pentru tot ce greșisem în viață .
Iar atunci , când în sfârșit reușisem să mă deschid sincer , cineva ma luat în brațe tare . Mă strângea atât de tare în brațe , încât m-am simțit mai protejată ca niciodată .
Louis era aici cu mine , mă ținea strâns tare în brațe , fără să-i pese că își uda hainele sale , fără să-i pese de răceală pe care urma să o aibă în câteva zile . Iar atunci , atunci mi-am dat seamă , că în realitate poate și eu greșisem . Și atunci , atunci l-am strâns tare , fără să mă intereseze altceva .

-Nu  te-am înșelat, Aruna . Niciodată nu ți-aș fi făcut așa ceva . Katherine planificase totul . Dar lucrurile i se scăpaseră de sub control . Îmi pare tare rău .

Deci , Katherine era devină pentru tot ? Dacă ea nu făcea toate astea , poate eu nu aș fi fost niciodata răpită , poate niciodată nu l-aș fi cunoscut pe Yilan , și poate niciodată nu m-aș fi îndrăgostit de el .

-Este o scorpie și o falsă .

-Știu că este . -Spune Louis în timp ce îi scapă un mic zâmbet . -Acum , ce zici . Dai drumul la apă caldă , îți faci un duș , te schimbi , și mergem împreună la toți oamenii ăia care te așteaptă nerăbdători în cameră ?

-Trebuie ?

-Da Aruna , trebuie .

-Bine ,of , firar .

Louis , s-a ridicat de jos , complet ud , iar eu cu el .
Se oferise să mă aștepte lângă ușă , așa că de frică să nu răcească și mai mult , mi-am făcut cel mai rapid duș din viață mea și mi-am schimbat în sfârșit hainele .
Alesesem un pulovăr alb cu negru  și niște blugi albăstri , iar în picioare niște tenesi negrii .

Cănd am ieșit din dușuri Louis , mă aștepta la fel cum îmi spusese .
Mă luat de mâna și am ieșit din acea încăpere . Eu micșorând din ce în ce mai mult pasul , pentru a evita să ajung acolo . Știam că urma să mă aștepte un interogatoriu lung , și multe lucruri de ascultat . Lucruri care nu eram sigură dacă doaream să le aud . Nu urma să spun nimic despre Yilan , și chiar dacă o să pară surprinzător , nici despre Phil . Atât eu cât și Denis, promisesem să nu spunem nimic . Nu de altă dar ni se părea ceva absurd . Cel mai posibil era ca atât Phil cât și Yilan să fi plecat din țară , iar cunoscând sistemul de aici , nici de cum nu i-ar fi prins .

-Mi-a fost dor de tine , Aruna .

-Și mie de tine , Louis. 

Și acele au fost ultimele cuvinte spuse înainte să ajungem la ușă , în spatele căreia mă așteptau o grămadă de întrebări .