O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

capitolul 34 : Hai să începem cu începutul II

-Așa , să continui -Spune această în timp ce îmi servea încă o ceașcă de ceai. - după cele nouă luni în care te vedeam crescând în interiorul meu , mi-am dat seama că nu pot să te las crescând în orfelinate. Nu atunci când tu erai sânge din sângele meu și fusesei făcută din iubire . Așa că l-am sunat pe Radu și i-am povestit tot . La început a vrut să facă tot posibilul să mă ajute să scap din mâinile lui Mike , dar a fost în zadar . Mike avea prea multe influențe , așa că ar fi fost prea periculos.
Așa că tot ce Radu a putut să facă a fost să îți lase în testament, parte din averea sa și să vorbească cu statul pentru a te lăsa să locuiești singură la vârstă de 15 ani . Tehnic trebuia să ai o dădacă. Dar aceasta a fost omorâta în aceasi zi cu Radu .

-Stai , el știa că o să moară ? -Întreb eu curioasă.

-Da . Știa deoarece vorbise cu Mike .

-Wow , totul este atât de complex. Păi , și cum , de ce te-ai întors , ce s-a întâmplat cu părinții tăi, adică cu bunicii mei ?

-Ei sunt bine. Iar eu am scăpat pentru a te cunoaște . Mike nu are voie să intre în țară , defapt are ,dar nu i-ar conveni deoarece ar intra direct la pușcărie , și nu cred că ar vrea asta .
Am stat ani de zile așteptând ziua asta Aruna .

-Și eu . -Spun în timp ce fac ceva , care nu aș fi crezut că am să fac niciodată .
Îmi îmbrățișez mama .
Ea pare să fie la fel de surprinsă de gestul meu , și întârzie câteva momente până îmi răspunde la îmbrățișare .Era una caldă . Era o îmbrățișare plină de iubire și plină de speranță .

După ce ne-am desprins una de cealaltă am continuat .

-Păi și băiatul. Acela Alexander . Ce s-a întâmplat cu el ? Ce să întâmplat cu celălalt copil al tău .

-Radu a avut grijă de el . Dar , Aruna, el nu este copilul meu , în realitate nu este nici a lui Radu . Să spunem că Mickeila nu putea să aibă copii , de aceea ea cu Radu, bărbatul ei în acel moment, au adoptat un copil , și au avut grijă de el ca și cum ar fi fost al lor . Din păcate Mickeila a rămas însărcinată .

-Din păcate ?

-Da , ea a murit la nașterea copilului împreună cu copilul .

-Oh. Doamne .

-Da. Radu nu a dorit să îi spună lui Alexander nimic așa că i-a spus că mama sa murise la nașterea lui .

-Ăsta a fost un gest egoist . Copilul acela are tot dreptul de a ști adevărul .

-Știu . De asta i-am lăsat o scrisoare cu numărul meu . Vreau să mă întâlnesc cu el și să-i povestesc totul .

-Păi , el unde locuiește ?

-Departe de aici , oricum , dar nu a fost acasă când l-am căutat . Și înainte să întrebi . El a fost crescut de către un "dădac" .

-Am înțeles .

-Acum drăguța mea , cred că este timpul sa-mi povestești și mie despre răpirea ta .

-Păi. Am promis că nu am să spun nimic , dar ... Cred că meriți să știi . -Vanesa mi-a zâmbit - Să spunem că nu treceam prin cea mai bună perioadă a mea , așa că mă "distrugeam" singură . Eram pe afară și pur și simplu m-au răpit .

-Nu au dat nici un indiciu despre cine erau ?

-Nu mai țin minte . Băiatul avea un tatuaj pe mână cu un șarpe care înghițea inițialele M.O .

-Mike Oncan . Totul se întâmplă din cauza lui ăla .

-Stai , mi se pare că a spus ceva despre tine , ceva de genul că totul a fost din vina ta, pentru că statusei cu tatăl lui .
Și atunci am înțeles totul .

-Alexander mai are un nume ?

-Nu , dar tatăl lui îl porecla Yilan care înseamă șarpe în altă limbă , spunea că este la fel de agil și de rapid ca unul.

Și în acel moment am simțit cum tot corpul meu se demoraliza .Stătusem tot timpul ăsta lângă el . Era rănit . Yilan sau Alexander era rănit , iar eu acum îl înțelegeam perfect .

-Mamă , Yilan m-a răpit .

Mama si-a dus mâna la gură și am observat cum încerca să își controleze lacrimile care urmau să curgă în orice moment .

-Mamă , eu sunt îndrăgostită de el.

După ce am spus cuvintele acelea cu voce tare m-am simțit eliberată , simțeam nevoia să spun asta cuiva . Mi-am observat mama care mă privea curioasă dar cu anumită melancolie . Iar atunci am început să-i povestesc tot ce se întâmplase în toate lunile acelea . Despre cum îl cunoscusem pe Yilan , despre cum îl cunoscusem pe Louis , Denis, despre Alexa , Madison și Catherine . Despre tot .
Și cea ce mă bucurat cel mai tare a fost faptul că în sfârșit puteam să am o conversație mamă-fiică , o conversație pe care niciodată în viață mea nu aș fi crezut că pot să o am .

A fost perfectă . A fost la fel cu mi-o imaginasem de mii de ori când eram mică . Ba chiar mai mult.

Începusem să stabilim o legătură și asta îmi făcea bine . Știam că ea nu m-ar mai fi abandonat niciodată . Știam că urma să rămână cu mine .

Omg .. Am terminat cartea , sper să vă placă și epilogul și ne mai vedem acolo . Vă iubesc 💜