O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 16 : O conversație interesantă .

Punctul de vedere al Arunei

Persoanele sunt fricoase în general , până când trec prin atâtea încât frica devine un lucru minor și apoape inexistent în corpul lor .
Eu eram o persoană fricoasă , îmi era frică de tot felul de lucruri . Îmi era frică până și de umbra care apărea în fiecare seară în spatele meu .
Cine ar fi zis că acum acele "frici" ar fi fost doar un motiv de râs .
Cine ar fi zis că "frică" era un cuvânt aproape șters din dicționarul meu .

Singurul lucru care încă reușea să mă sperie , era viitorul .
Nu știam ce urma să se întâmple cu mine , nu știam dacă urma să mor , sau dacă urma să scap .
Era totul o situație destul de complicată .

Nu știam dacă eu urma să am acel : ,, Și au trăit fericiți , până la adânci bătrâneți " . Și asta mă durea .Mă durea să nu știu nimic .

-Denis , pot să te întreb ceva ? - Spun eu .

Denis stătea întins pe jos , cu mâna sub capul său , din câte îmi spusese aceea era poziția lui de "relaxare" după ce mânca .
Era un mic ciudat .
-Da , chiar te rog .
-Tu crezi că eu am să fiu fericită vreodată ?

Acea întrebare l-a surprins , el s-a ridicat puțin și ma privit atent .

-Uite Aruna , ești o fată superbă , prin câte am înțeles de la tine , ești o fată foarte puternică , câteodată în viață trebuie doar să ai încredere . -Acesta a luat o mică pauză după care a continuat - O să scăpăm de aici , și îți promit că eu am să te ajut din tot sufletul să fi fericită , pentru că tu meriți asta . Meriți mai mult ca nimeni să ai un zâmbet mereu pus pe față . Ești atât de curajoasă . Știu că nu te cunosc de mult timp , dar mai salvat de multe ori , iar sincer vorbind acum , ai făcut mai multe pentru mine decât ar fi făcut prieteni mei cei mai buni vreodată . Așa că da ! , o să fi foarte fericită ! O să am eu grijă de asta .

Când a terminat , puteam să-mi simt acum ochii cristalizați , mâinile îmi tremurau , și eram aproape de plâns .

-Vino aici -Mi-a spus Denis înainte să mă strângă și mai tare în brațe .

****
-Știi ce am observat eu ?
-Mmh , spune-mi .
-Că eu am venit cu niște blugi tăiați , de culoare albă , și că acum mă aflu cu uni rupți pe jumătate și de o culoare bej închis cu mici pete roșii . -Am spus , după care am început să râdem amândoi .
-Așa faci tu , sau mai bine spus . Așa fac ei . Cei de la H&M au modele de blugi care-și schimbă culorile . Nu știai ?- A continuat să spună el .

Denis era un băiat care știa să te facă să râzi mereu . Mi-ar fi plăcut să-l cunosc și în alte circunstanțe .

-Știi stau și mă gândesc , oare mă caută cineva? Oare știe cineva că am dispărut . La cât de bine mă cunoșteau toți , vezi că asta este ironie Denis ,-Explic eu , și el râde - cred că au crezut că m-am omorât sau ceva .

-Tu făcusei prieteni în școala nouă ?
-Păi o aveam pe Alexa , și mai vorbeam cu o fată Madison care era foarte de treabă . Era mai retrasă .

-Poți să-mi povestești despre ele dacă vrei .

-Păi .. Pe Alexa o cunoscusem luni înainte să înceapă liceul , o cunoscusem într-o zi când ieșiem cu Catherine , aia de era ... Mă înțelegi tu. -El a început să râdă și mai tare - Serios, serios . Așa , să continui , și de atunci am început să ies mai mult cu ea și chestii .
-Păi și Catherine aia , ce spunea ?
-Păi ce să spună ?
-Mă refer , nu se supăra?

Uite că la asta nu mă gândisem , niciodată nu m-am întrebat de ce Catherine se supăra atât de des când îi spuneam că ies cu Alexa .
În momentul ăla mi-a venit în minte că poate totuși ea voia să se răzbune pe mine și poate că de asta se culcase cu Louis , dar nu , trebuia să fie imposibil .
Am dat din cap , ștergându-mi acele idei .

-Păi nu știu , nu am întrebat-o niciodată .
- Cum o fi , nu mai contează . Și fata cealălată ? Mădălina , sau cum era ?
-Madison măi , se numea Madison . Pe ea am cunoscut-o la începutul anului școlar , era fata timidă care stătea în ultima bancă , mai ceva ca o nerd. Eu m-am așezat lângă ea , și am început să vorbim . O întrebam mereu dacă era vopsită , și de fiecare dată îmi spunea că nu , că așa era părul ei natural .
-Păi ce culoare avea ?
-Avea un roșu aprins , îi adoram părul.Oricum am vorbit cu ea doar la început , că după plecam prin cluburi seara , și toate ălea și nu prea mai călcam pe la ore . Câteodată mă gândesc că poate dacă aș fi stat în ziua aia în pat , poate că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat .
-Da , dar gâdește-te că , dacă nu ai fi ieșit din pat , nu m-ai fi cunoscut . Adică , nu ai mai fi văzut un băiat atât de frumos - A spus Denis în timp ce imita gestul pe care îl fac actrițele de la reclamele de la Pantene .
-Adevărat , aș fi plâns toată viața pentru asta -Spun eu în timp ce îmi îndrept mâna spre piept .-E rândul tău să-mi povestești cum ai ajuns aici . Încă nu mi-ai spus.

-Păi , la mine nu este ca la tine , pe mine m-au răpit doar așa . Plecasem de la ore , și eram cu un prieten Ionuț , mergeam pe stradă și am avut impresia că ne urmărea cineva cu o mașină , așa că am luat-o la fugă amândoi , el a scăpat , dar eu nu . Ce pot să spun . Am găsit momentul în care să mă împiedic din cauza șiretelor . -Eu am început să râd . Îmi aduceam aminte de câte ori am căzut și eu atunci când era mică , până când o doamnă care avea grijă de copii , văzându-mă să cad în fiecare zi , ma învățat să mi le leg corect . -Așa că după asta m-au băgat într-o dubă și m-au adus aici . După asta cred că povestea o știi . Nu ?
-Nu , eu ?,Ce să știu ?-Spuneam în mod sarcastic -Povestește-mi
- Bine , păi ai ajuns aici , și era o fată pe jos , am trezit-o printr-un sărut , după care am dus-o la mine în castel și am făcut o nunta la care am mâncat , picioare de râmă , și limbă de gândac . - a spus acesta , și amândoi am început să râdem .

Era ciudat cum , în ciuda circunstanțelor în care ne aflam , noi încă puteam să râdem.
Poate că să fi fericit nu este atât de greu.

Aawww doamne, vă ador , deja suntem o grămadă , mulțumesc că citiți cartea vă ador serios .
Voi ce crede-ți , Este Denis un băiat bun ? Cu cine ați vrea să rămână Aruna ?