Capitolul 15 : În căutarea sa .

801 45 0
                                    

Punctul de vedere a lui Louis .

-Unde naiba te aflai !? - Am țipat eu în gura mare atunci când Kevin a intrat în camera de la hotel .
-Am crezut că este mai bine să te las un pic singur , domnule sunt stresat tot timpul .
-Ai crezut greșit . Uite . Trebuie să o găsim pe Aruna .
Sunt sigur că a pățit ceva. 
-De unde ești atât de sigur ? Uite Louis  nu o lua în nume de rău , dar dacă părinții ei au mutat-o de liceu tu nu poți să mai faci mare lucru .
-Tu nu înțelegi .
-Iar tu nu îmi explici .
-Aruna a fost abandonată de mică ! Nu are părinți !
-Ce !? -Ma întrebat acesta în cel mai confuz mod posibil .
-Aruna , era orfană . Nimeni nu știe asta . De aceea este imposibil ca părinții ei să o fi mutat de centru .
-Dar stai , nu înțeleg .De ce nu a luat-o protecția copilului ? Este minoră totuși . Iar ea locuia într-o mansiune .
-Nici eu nu prea am înțeles asta , din câte îmi spusese , cică un om a lăsat jumătate din avere ei , și jumătate copilului său , iar în testament a rugat să nu mai fie lăsată niciodată în centre .
- Oh . Doamne .
-Da ! Acum înțelegi ?
-Cât de cât .
-Trebuie să facem cumva să aflăm unde se află acum . -am spus eu .
-Dacă ... Dacă îi căutăm telefonul ? -Ma întrebat Kevin . Cum de nu îmi trecuse și mie ideea asta prin cap ?
-Ești un geniu Kevin .
-Știu bro , așa ma făcut mama .
-Si modest .
-Eh , și cu tine .

Amândoi am luat loc și ne-am pus să căutăm moduri prin care să-i găsim telefonul .
Kevin stătea întins în pat cu telefonul în mână , iar eu stăteam pe un scaun cu un laptop pe picioare .
-Gata ! Am găsit ! -A țipat acesta dintr-o dată !
-Perfect .
-Stai să îi bag numărul . MHHMMMM- Kevin mormăia ceva care nu înțelegeam -Ce ?
-Ce se întâmplă ?
-Din câte se pare , aruna se află în parcul din centru . Acela frumos unde este poopcorn .
-Ce ? Lasă-mă să văd . -m-am ridicat de pe scaun și am luat telefonul în mână - Haide atunci ! Ce mai aștepți ?

Ne-am luat gecile pe noi și am sunat la taxi .

*****
-Bună ziua - Am salutat amândoi atunci când am întrat în taxiu'.
-Unde merg băieții ?
-In parc , acela din centru .
-Cum vreți . -Taximetristul a pornit mașina - Sunteți în vizită pe aici nu ?
-Atât de mult se vede , a întrebat Kevin .
-Da , nimeni nu se duce în parc . Este închis .
-Închis ?
-Da ,  schimbă niște țevi , nu știu , nu prea ma interesat , din cauza lor și a reformelor acelea , am pierdut mulți bani .
-Aha , mulțumim pentru informație .

Am plătit taximetristului , și acum știam de ce pierduseră bani grei , până la acel parc , omul ne luase 15 lei . Parcul era închis . Super . 
-Păi și acum ce facem? -Am întrebat eu .
-Eh , sărim gardul . -Am spus Kevin dând din umeri . Iar înainte să mai spun ceva , acesta deja era înauntru . -Vi sau ce ?
-Ești un ciudat Kevin .
-Știu , de asta sunt prietenul tău cel mai bun .

Am sărit si eu gardul .
Era unul destul de înalt , iar eu nu eram tocmai specialis în așa ceva . Kevin făcuse parkour ,  de asta sărea peste orice obstacol care ii apărea în cale . Dar din păcate eu nu eram el , și sincer vorbind   căzătura pe care am luat-o  nu o recomand nimănui .

-Bă ! Poți să nu mai râzi de mine și să mă ajuți să mă ridic ?
- Mor , nu mai pot . -Spunea Kevin în timp ce își ștergea  cu o mână o lacrimă provocată de la atât râs , și cu alta își strângea cât putea de tare burta . -Ar fi trebuit să te filmez .
-Continua acesta .
Eu observând că nu avea nici o întenție în a mă ajuta să mă ridic , m-am sprijinit de o piatră iar încet m-am pus în picioare .

Amândoi am pornit spre locul în care ar fi trebuit să se afle Aruna .
Din când în când Kevin își mai aducea aminte de  căzătura mea și începea să râdă din senin .
Cum se spune : ,, Râde prostu' de ce-și aduce aminte " .
Ce pot să spun Kevin era cel mai bun prieten al meu . Era foarte nebun , iar de multe ori nebunia sa chiar mă speria .
Îmi aduc aminte odată când și-a cumpărat o maimuță doar pentru a se da mare în fața  unei fete , iar aceasta era alergică la tot felul de animale .
Acea fată nu a mai vorbit cu el , iar acesta a trebuit să o înapoiască , chiar dacă Jazzy  plângea de zor pentru a nu o da . Iar în timpul ăla Jaxon plângea pentru că îi era frică de ea .
Trebuie să recunosc că nu este prea întreg la minte , dar și că fără el , viața mea nu ar fi fost de loc la fel .

Când am ajuns în locul unde ne condusese GPS-Localizatorul , ne-am oprit în gol .
Nu era nimeni .

Punctul de vedere a lui Kevin .

Era un loc destul de frumos , un loc pe care numai Aruna ar fi putut să-l găsească .

Pomii cuprindeau mare parte din acel loc , iar acel lac făcea totul . Era un loc atât de calm , îți transmitea o pace interioară magnifică .

Într-o parte lângă un copac , se obseva ceva negru .
-Louis , ce este aia ?
Amândoi am fugit spre acel lucru .
Era o geantă , lângă aceasta se afla un telefon . Era telefonul Arunei .

Prin fața pe care Louis o avea puteam să asigur că avea același gând ca mine . Aruna ar fi putut să cadă în acel lac .
Amândoi am privit spre acesta , încercând să o căutăm. Dar nu se vedea nimic.

Louis a luat telefonul Arunei . Acesta era descărcat .
Acum o să vă întrebați . Dacă era descărcat cum l-ați găsit ?
Simplu . Acel GPS , localiza ultimul locu unde acesta fusese folosit .
Interesant nu ?

-Ce faci ? - l-am intrebat eu pe Louis .
-Sun la poliție . Sau la ambulanță , nu știu . Aruna ar putea să fie ... -Louis a tăcut .
-Aruna e bine ! Nu are cum să fie aici . Nu are cum ! -Am țipat eu .
-Atunci am primit un mesaj pe telefon .

Număr necunoscut .
- Ai găsit-o pe Aruna ? - 14:56
-Nu , cine ești ? - 14:56
- Sunt  Madison. - 14:59
-oh ,  scuze , nu am găsit-o . Dar o să sunăm la poliție am găsit lucrurile sale..  -15:00
-Ce !? Unde !? 15:01 -
-În parc .Tu unde ai văzut-o ultima dată ? - 15:02
-Păi a fost la ore , și după mi se pare că sa învoit și a plecat .. -15:03

-Cu cine tot vorbești prin mesaje ? -Mă întreabă Louis .
-Ce ? Nu , cu nimeni .

Acesta era nerăbdător . Aștepta să vină poliția . Sunase acum 10 minute și trebuiau să apară în orice moment .
Era de așteptat că și noi urmam să fim băgați într-o încurcătură pentru că ne furișasem în parc , dar totuși ..

O răpire fără martori. *FINALIZATĂ* Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum