O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

Capitolul 9 : Un nou înger ?

De îndată ce am ajuns la depozit , Yilan a ieșit din mașină și a intrat în clădire fară să privească în urmă .
Phil ne luase de braț pe amândoi și ne dusese înăuntru .

-Dacă vă mai trece prin minte să încercați să fugi..-Yilan nu-l lase să termine .
Mergea cu un pistol în mână , la îndreptat spre noi si ne-a întrebat .
-Cine a fost cu idea ?-Nimeni nu a răspuns- Am întrebat cine a fost cu idea ! Dacă nu-mi răspunde-ți vă omor pe amândoi . Deja m-am plictisit de voi doi!
-Eu! Eu am avut idea .-Am auzit din dreapta mea . Ce facea Denis ?
Yilan a îndreptat pistolul spre el. Nu aveam de gând să-l las să moare din cauza mea .
-Nu ! Stai ! Eu . Eu am fost de vină . Lasă-l pe el. Te rog . - Am țipat .
-Mi-e indiferent . - Yilan a dat din umeri și a îndreptat pistolul spre mine. Înainte să pot reactiona , un glonț mi-a străbătut piciorul drept .
Sițeam o durere infernală . Ce simțisem până acum nu era nimic comparat cu asta .
Țipam cu toate forțele mele .
Era groaznic. Yilan sa apropiat de mine și mi-a șoptit .
- Trezește-te .
Trezește-te ? Stai ce ?

Dintr-o dată m-am trezit . Mâna lui Yilan era pusă pe piciorul drept și strângea tare.
-Trezește-te , și coboară odată din mașina asta .
-Eu .. Da imediat . -Am spus asta , în timp ce îi dădeam mâna la o parte si coboram din mașină.

Intrasem din nou în acea încăpere. Era la fel de urâtă .
Denis stătea într-o parte .

Se simțea mai bine , așa că se plimba dintr-o parte în alta .
-M-am săturat să stau aici ! Vreau să ieeeees ! -Tipa acesta în timp ce își freca capul .
-Ho , că o să ieși . Ia-ți la revedere de fetiță hai. -Spune Phil în timp ce intra în cameră .
-Ce ?
-O să facem o mică excursie noi doi .

Urma să-l elibereze pe Denis . L-am luat tare în brațe după care și el ma îmbrațișat la fel de tare .
Phil a început să râdă și la scos pe Denis afară din cameră .
-Sper să nu mori . Când am să mă întorc vreau să te omor eu .

După ce a spus asta Phil a plecat . Aveam o vagă impresie că nu urma să-l lase pe Denis liber .. Iar eu din nou eram singură în această cameră , fără nimeni care să ajute să plec.

Punctul de vedere a lui Yilan.

Intrasem în cameră . Phil a intrat după mine .
-Yilan . Am să-l scot pe băiat din țară . Nu mai pot să aștept . Am nevoie de bani . -Eu am dat din cap , iar după asta , Phil a abandonat încăperea și tot odată această clădire cu Denis .

Nu mă interesa ce urma să facă cu acel băiat .
Ce tupeu a avut să îmi spună mie că se culcase cu Aruna în aceea seară .
Când am auzit asta , tot ce am vrut să fac era să-l omor .

Flashback

-Bă ! Tu nu trebuie să te mai apropii de fată ai înțeles ? -Am spus acelui copil prost .
-De ce ? Ești gelos Yilan ? Ce căcat de răpitor ești tu mă ? -Îmi spunea ăla .
-Dacă nu avea Phil nevoie de bani te aș fi omorât de mult .
-Tu omoară-mă , dar să știi că ea cu mine sa culcat , și că la mine ține . Și asta că nu mă cunoaște .
Când am auzit acele cuvinte am văzut roșu în fața ochiilor . Iar înainte să-mi dau seama îl loveam cu toată forța . Nu puteam să mă opresc .
Dar cum să nu , a apărut Aruna .
Lovind-o din greșeală am doborât-o la pământ .
Când am vrut să o ajut să se ridice , mi-am adus aminte de cuvintele spuse de acel băiat .
Așa că i-am spus , cu cea mai mare scârbă : ,, Ar fi trebuit să te omor din prima zi în care te-am văzut . Mi-e scărbă de tine . "

Sfârșit Flashback

M-am dus la ea .
Când am deschis ușa Aruna se afla într-o parte a camerei , stătea îmbrătișându-și genunchi , fața sa era complet acoperită de părul său castaniu .

Nu ma simțit intrând iar atunci când am atins-o a trăsărit de odată în sus . Când am privit-o mi sa rupt ceva în mine . Ochii săi erau plini de lacrimi iar fața sa era roșie .
Se vedea că aceasta își petrecuse mult timp plângând .
Trebuia să uit ce simțeam pentru ea , dar nu puteam .

-Haide , vino . -Îi spun eun în timp ce o trag de mână reușind să o ridic de jos . O apropii de mine .
Atunci privirile noastre se întâlnesc , ochii săi albaștrii acum luaseră o culoare verde și mă priveau atenți .
Respirația mea devenise una agitată , puteam să simt cum inimile noastre se aflau într-un compas perfect ritmat.
M-am apropiat de ea , doream să o sărut , să uit de cine erau părinți ei , să uit de ce făcuseră aceștia , să uit de cine era ea . Doream să mă pierd în ea, să reușesc să uit cine eram eu și de tot ce ajunșesem să fiu din cauza lor .

Dar când amintirile au izbugnit brusc în memoria tot ce am putut să fac a fost să întorc privirea . Am luat-o de mână și am ieșit din acea încăpere .

Punctul de vedere a lui Louis .

Am dat un pas în față . Alesesem cel mai înalt bloc pentru a mă distruge .
Nu mai aveam nevoie de nimic .
Cerul încărcat cu nori de ploaie ar fi șters toate urmele mele .
Mă aflam la marginea blocului . Și ...

,, Cazi și lasă în căderea ta să-ți crească aripi . "