O răpire fără martori. *FINALIZATĂ*

capitolul 26 : Yilan&Aruna II

A fost un sărut dulce .
Cine și-ar fi imaginat că un băiat ca el să sărute în acest mod .
Simțeam cum buzele sale dansau cu ale mele într-un compas perfect ritmat , iar mâna sa era situată pe talia mea și cu degetele sale îmi trasa mici forme pe piele , care reușeau să îmi trezească toate simțurile din corpul meu .

Când ne-am despărțit , ne-am privit în cel mai drăguț mod , iar eu am simțit cum o culoare roșie se așeza pe obrajii mei .

-Îmi place când te rușinezi . - A spus el în timp ce începea să râdă.

-Oh , mai taci odată ! Dacă nu ai fi atât de frumos nu ar trebui să mă rușinez , dar tu trebuie să te comporți așa , pentru că așa faci tu , iar asta te caracterizează . -Am spus eu rapid .

-Ai spus că sunt frumos ? -A spus cu un zâmbet arogant pe față .

-Oh , ce mă bucur că auzi doar ce vrei ! -țip eu exasperată .

-Hai să ne întoarcem , sigur vrei să îți faci un duș. -după care m-a luat în brațe și ne-am întors pe același drum pe care venisem .

Mă liniștea să îl am lângă mine , chiar îmi plăcea . Iar în ciuda circunstanțelor el era singurul care reușea să mă facă să uit tot . Știu , toți vă gândiți acum : ,, Dar ești răpită , cum poți să te gândești la iubire ? " .
Simplu , am observat că degeaba încercam eu să mă zbat atâta . Până nu am reușit să îmi câștig încrederea lor nu am făcut nimic . Iar atunci când am câștigat-o , nu mai era vorba de nici un premiu . Pentru că eu deja îl aveam. Avusesem cel mai mare premiu , fix în fața ochilor mei .

**********

-Te descurci singură acolo ? -Mă întreabă Yilan din spatele ușii.

-Vrei să mă ajuți , sau ?

-Nu cred că vrei să știi răspunsul .

-Porcule !

-Hei ! Eu nu am spus nimic ! Nu este vina mea că mintea ta se gândește numai la lucruri interzise minorilor .

-Cum spui tu . Pleacă .

Mi-am dat hainele jos încet , după care m-am privit în oglindă , aveam o mulțime de vânătăi pe corp , și câteva cicatrici .. Cicatrici care vor rămâne pe veci .

Flashback

-De data asta nu mai scapi ! -Țipa Phil la mine în timp ce mă strângea de gât cu toată forța sa .
Lecție învățată , să nu enervezi niciodată un om care este sau a fost un criminal .
-Dă..D...Dă-mi dr...umuul.. - încercam eu să șopteșc cu puținul aer pe care îl mai aveam .
-Niciodată . Am să te omor cu mainile mele . -A spus Phil , în timp ce mă ridica în sus pentru a mă arunca mai târziu spre o parte a încăperei .

Am căzut peste paharele cu apă care erau așezate pe jos , care prin urmare mi-am provocat niște răni adânci pe mâini și picioare .
Sângele își făcea prezența pe corpul meu acum învinețit . Nu mai aveam putere să mai zic , sau să mai fac nimic . Iar acolo s-a stins totul .

Am adormit , și nu mai țineam minte ce se întâmplase , doar știam că Phil încercase să mă omoare a 2-3 oară , iar acum era întinsă într-un pat , cu Yilan lângă , vindecându-mi rănile provocate de acel om mediocru .

-Cum te simți ?

-Ce s-a întâmplat ? Era totul negru ...

-Te-am găsit pe jos , plină de sânge . Îți vindec rănile , dar o să rămână cicatrici . Eu .. Îmi pare rău ..

-De ce ?

-Simt nevoia să te protejez Aruna !

Sfârșit flashback .

Nu mă simțeam tristă , nici măcar nu mă deranjau aceste marci , care urmau să meargă cu mine peste tot de acum înainte .
Singurul lucru care reușea să mă derajeze era faptul că acum observam în oglindă , adevărata fată care am fost tot timpul .
În sfârșit apăruse acea Aruna Oncan care , era trista , vulnerabilă și ...patetică .
Toată viața mea încercasem să mă schimb , să mă evit pe mine însămi. Credeam că asta îmi făcea bine . Dar nu , tot ce făceam era să mă distrug puțin câte puțin .

Am intrat îm duș și am luat săpunul . Am deschis dușul și am lăsat apa să curgă , și cu ea să îmi ia aceste "păcate " , această vulnerabilitate .

După ce am stat un timp foarte lung sub apă , chiar dacă aceasta își pierduse din putere și chiar dacă aceasta era complet rece , eu mi-am dat cu șampon în păr și am continuat cu sesiunea mea de "relax " .
După ce am terminat, m-am uscat și mi-am pus aceleași haine care le purtasem timp de aproate trei luni , zi de zi de zi .

Mi-am uscat părul , care a rămas perfet drept ca de obicei , m-am privit pentru ultima oară în oglindă , și cu pas ferm am ieșit din baie .

-Fericită , domnișoară ?

-De unde știi că este domnișoară ? -Întreabă Phil în șoaptă , iar atât eu cât și Yilan îl privim în scârbă .

-Foarte fericită . -Spun eu cu un zâmbet pe față .

Dacă în tot timpul ăsta reușisem să descopăr ceva , era faptul că lui Phil nu-i plăcea când zâmbeam . Așa că de fiecare dată când îl vedeam zâmbeam cu cea mai mare poftă din lume .
Da , era ceva personal .
Eu nu-l suportam , iar el nu mă suporta pe mine .

-Haide , am să te duc în cameră .

L-am urmărit pe Yilan în liniște .
Nu erau multe lucruri de spus în acest moment așa că am preferat să tac .

Ești nebună ? Clar ești nebună! Iauzi la ea , :,, nu erau multe lucruri de spus " .Alo fata , în viața ta , mereu sunt lucruri de spus . Nu mai ești normală la cap .

Am intrat în cameră și l-am observat pe Denis , care dormea profund deasupra unei mici saltele care o găsisem în interiorul încăperei .

-Da , pentru asta o să trebuiască să-mi mulțumească.

-Ce ? De ce ?

-Noapte bună , Aruna . -A spus în timp ce mă săruta pe obraz și abandona camera .

Acum înțelegeam totul . Yilan mă scosese la plimbare pentru a-l lăsa pe Denis să doarmă puțin .
Știam eu că băiatul ăsta avea un suflet bun. Încearcă el să facă pe tipul rău , dar cu mine nu-i merge . L-am descoperit .

#LecțiaZilei: apreciază cea ce ai . Uneori îți dai seama de cea ce aveai , după ce ai pierdut acel lucru .

Omg . Deja am o mulțime de vizualizări la carte și sincer vorbind , niciodată nu mi-aș fi imaginat . Multe dintre voi sunteți noi , altele sunteți de la început . La fel cum au plecat multe persoane , așa vor veni altele noi . (Sper)
Aș vrea să vă cer , să îmi lăsați comentari ( ps: răspund la ele) cu părerea voastră despre carte , și să lăsați voturi , pentru a ști dacă vă place . Mulțumesc frumos pentru tot .
2.2k !!!