Fell in love with a pirate

22. De vorba cu Matt

Nava, The Serpent of the Oceans, a fost ancorata mai in largul marii; cu toate acestea, am asteptat in tacere in barca sa ajungem sus la bord. Acolo mi-am strans mai tare haina de capitan in jurul umerilor ca sa fiu scutita de priviri nedorite din partea echipajului. Imposibil ! Tocmai urca un Gus tafnos, un anume Stealthy din Praia si nu in ultimul rand un capitan si o fata uda. Toti se holbau la noi ca la niste indigeni ciudati.
- Bineinteles... pufni Mary cu dispret cand ma vazu uda la bord. Ea isi incrutisa mainile si ma privi cu superioritate.
Intre timp capitanul dadea ordine in dreapta si stanga, insotit indeaproape de Stealthy.
- Ce? N-ai mai cazut in apa, Mary-Anne? am infruntat-o eu.
- Sigur ca nu!
- Si cu toate acestea erai gata tu sa te arunci in ocean!
Privirea ei se intuneca si arunca cu ochii sageti aprinse spre mine.
- Kathleen! ma striga capitanul la cativa metri departare. Imi facu semn sa-l urmez pe scari. Am ramas uimita. Ce... eu? Vorbea cu mine?! Dar era de fata Mary, si nu as fi vrut sa par surprinsa ca insusi capitanul ma chemase. Asa ca am jucat teatru. De de sa se creada ea superioara?
Mi-am ridicat sus capul si ca o doamna din inalta societate, cu demitate am zis:
- Ma scuzi, sunt chemata!
Am zambit malitios si am pasit ca o regina pe scarile din fata.
As fi vrut sa-i vad fata atunci cand i-am facut scena! Cu siguranta fierbea inauntrul ei ca un vulcan care e gata sa erupa dintr-un moment in altul.
Cand i-am ajuns sus pe capitan si pe Stealthy, inca discutau despre nu stiu ce mecanisme ale navii si eu mi-am dres glasul pentru a le capta atentia. Ambii s-au intors spre mine si s-au uitat de parca ar fi zis "ce cauti tu aici" .
- Ah da! a spus capitanul amintindu-si ca ma chemase. Am dat ordin sa ti se aduca haine uscate din spalatorie. Poti astepta aici sau pe hol.
Acestea fiind zise a revenit la discutia de mai inainte cu interlocutorul sau. Ce frumos! Nu aveam de gand sa stau aici in vazul lumii cu parul valvoi si rochia lipita de mine, cu haina in jurul meu de parca as fi fost in Polul Nord si nu in Africa. Am hotarat sa ma duc in holul care preceda biroul lui. Cat de tentant... cine stie ce as gasi din nou. Sonetele acelea din Shakespeare mi s-au parut chiar foarte interesante, cu un mesaj ascuns. De ce un pirat ar fi interesat de scrieri romantice? Nu pot sa inteleg. Si mai era ceva in biroul lui... colectiile neobisnuite. Trebuie sa fie si perle pe undeva ascunse sau monede de aur din navele spaniole. Oare unde tine bogatiile? O cheie pe undeva exista! In plus, nu discutau noaptea aceasta Stealthy si Black despre o harta? Despre o posibila comoara? Cat as vrea sa le o fur de sub nas... sau macar sa fac o copie pentru ca eu nu am unde o acunde. Dar tot as vrea si bogatiile capitanului... voi vedea.
M-am asezat pe un scaun sprijinit de perete si am privit prin oblonul de la usa spre cerul albastru cu nori. Cand o sa fiu si eu libera?
Nu stiu ce inseamna liberatate cu adevarat si mereu am fost restrictionata dintr-o parte in alta.
Nava a inceput sa se indrepte cu greu din stationare si aluneca usor pe ape. Din nou la drum. Ce ma va astepta?
De afara am auzit un glas cunoscut si a intrat cu repeziciune Matt in hol.
- Aici erai! zambitor lasa niste haine pe o banca alaturata si isi largi mainile. Hai la o imbratisare à la Matthew.
Razand m-am ridicat si l-am imbratisat strans si eu.
- Ma bucur sa te vad, Matt!
- Si eu!
M-am desprins din imbratisare si l-am privit pe baiatul din fata mea. El a ramas la fel cu privirea atintita spre mine dar isi reveni in cateva secunde inapoi.
- Ah da. Ti-am adus haine, Kate! Esti cam... uda..?
Obrajii mi s-au colorat usor.
- Hm... da.
- Dar ce s-a intamplat?
- Am cazut in ocean si...
- Ai cazut? a intrebat el umit si speriat. Ai patit ceva? Esti bine? Vrei sa-ti aduc ceva? Ti-e frig?
Am inceput a rade si mi-am trecut mana in cap, exasperata.
- Nu, multumesc. Sunt bine! Am facut o "baie"...
- Sigur? Adica... stii sa inoti?
- Nu...
- Si cum ai scapat? M-a intrebat curios.
- Pai... capitanul m-a scos din apa.
- Aaa.
Mi-a evitat privirea si vocea i s-a stins.
- Deci asa... a mai adaugat. M-ma bucur totusi ca esti bine, multumesc lui Dumnezeu! H-hai ca... te las sa te schimbi, astept afara aici. Voi fi... aici...langa... usa, bine?
El a pasit cu spatele, s-a apropiat prea mult de o banca...
- Ai gri-
Si... a dat peste ea.
- Ja...
Hainele mele au cazut jos si Matt a apucat repede sa le ia, lovindu-se cu capul de banca.
- Esti bine? m-am apropiat ingrijorata. Balbaind si-a recapatat echilibrul si mi-a zambit incurcat.
- Da, da... sunt bine, multumesc! O sa am grija sa nu intre nimeni acum.
Si cat ai zice peste, a iesit din hol, facand grimase si masandu-si capul in locul lovit.
Ce-a fost asta? Saracul de el!
Mi-am luat gandul de la Matt si am apucat sa ma dezbrac de haina capitanului... uda si ea. Ups. Am lasat-o intr-un cuier si am luar rochia uscata. Mda, si asta putin larga. Chiar nimeni nu face haine pe masura?!
Dupa ce m-am imbracat din nou cu alta rochie cenusie dar practica, m-am uitat in jos la mine. Of, cat de dor mi-e de o rochie cu dantela brodata, cu matase si materiale aduse din India, China si Damasc! Dar aici nu ar rezista nici macar o zi... din pacate. De-as avea o oglinda... parul asta incalcit e teroare! Degetele nu m-au ajutat sa-mi pun cat de cat la loc suvitele. Oglinda... perie... unde?
Cred ca pot gasi in camera capitanului.
Oare sa merg...?
Nu... nu ar fi frumos. Macar acum cand mi-a salvat viata sa ma port un pic mai bine.
Stiu..! O sa-i cer voie. Ar parea mai politicos.
Am iesit din hol cu zambetul pe buze si am inchis usa dupa mine. Ce frumos era afara! O briza calda imi mangaia fata, numai bine dupa o baie atat de rece. Nu o sa mai merg in apa in viata mea! Dupa o asa experienta, o sa ma feresc cat de mult de apa si ocean. Aici puntea de sus era libera, inafara de Matt care ma astepta rabdator.
- Gata? ma intreba el in dreapta mea.
- Cam asa. Doar parul e o problema. Nu reusesc sa-l aranjez...arat ca un arici! mi-am trecut din nou mainile prin parul rebel.
- Lasa tu parul... iti sta bine.
M-am incruntat.
- Adica iti sta bine oricum! s-a grabit sa completeze.
Aaa! O fi...
Am continuat sa-l aranjez si sa-l misc pentru a se usca mai repede.
- Dar tot am nevoie de o perie si o oglinda, Matt.
- Greu gasesti asa ceva pe o nava a piratilor, iti spun sincer!
Am zambit.
- Desigur! Cred ca ai dreptate tu!
Dintr-o vorba in alta am ajuns sa ma sprijinesc de bordul navii privind in zare. Si m-am intristat.
- Mergem spre Africa?
Matt mi se alatura.
- Da...
- Si ce o sa se intample acolo?
- Pai... nu te mai gandi! Te rog...
- Cum sa nu ma gandesc cand sunt pe cale sa fiu vanduta?!
Mi-am ascuns fata intre palme.
- Hei...hei...
Matt mi-a luat mainile de pe fata.
- Uite-te la mine!
Cuprinsa de ganduri nici nu am schimbat directia privirii mele. Dar el imi repeta inca o data mai bland si ca sa nu-l supar, m-am uitat la el. In ochii lui albastri ca cerul.
- Nu o sa ti se intample nimic.
La cuvintele acelea am ramas blocata. Pur si simplu nu stiam ce sa zic. Oare?
Vazand ca ezit a continuat.
- Iti promit. O sa fac orice e posibil pentru a evita un lucru asa. Dar te rog, nu mai fi suparata!
Cuvintele lui mi-au incalzit inima si am schitat un zambet.
- Ce m-as face fara tine, Matt?!
El a zambit la randul lui fericit.
- Asa te vreau! Curaj! Viata e grea, dar dupa un nor vine mereu soare.
Mi-a lasat mainile pe balustrada si am privit amandoi oceanul.
- Tu stii ca exista soarele, a continuat Matt. Dar uneori sunt si nori care-l acopera, dar asta nu inseamna ca nu mai exista soarele. Bucuria si tristetea apar si dispar de-a lungul vietii, asemeni fluxului si refluxului. Nu ai cum sa stapanesti oceanul, dar poti sa-l infrunti optimista si in furtuni, nu e nevoie sa fii ingrijorata. Exista si un Dumnezeu.
- Matt... multumesc pentru incurajari dar... nu mai cred de mult in Dumnezeu.
- De ce nu?
- Nu vezi ce se intampla in viata? Daca intr-adevar ar fi existat, eu nu as fi fost rapita de pirati. Nu mi-as fi perdut familia si nu l-as fi pierdut pe George sau pe Mary...! Nu cred, Matt. E doar un blestem care se abate peste mine. Viata isi bate joc de mine.
- Si consideri un lucru rau ca ma ai pe mine?
- Oh, nu am vrut sa spun asta...
- Da, ziceam si eu. A zambit trist si si-a mutat privirea la nori.
- Nu poti stii niciodata cine are nevoie de tine aici. De exemplu daca nu ai fi venit tu aici... de mult as fi fost fara viata.
- Cum poti sa zici asta?! am spus stupefiata.
- Nu mai aveam pe nimeni... nimanui nu-i pasa. Nu ma bucuram de viata, nu aveam pentru ce trai. Inauntrul meu eram mort. Mi-ai adus o raza de speranta, sincer.
- Nu stiam... eu...
Glasul mi s-a stins, si nu mai stiam cum sa continui.
- Si sunt sigur ca nu sunt singurul. Echipajul era extrem de plictisit si fara viata. Dar au reinceput a se bucura cand tu ii mai dadeai o lectie celor sus-pusi.
Am ras amandoi.
- Da! Si... ai insufletit locul asta. Ce sa mai zic de capitan! Nu il cunosteai inainte. I se spune Crudul Black. Totusi simt ca e pe cale sa se intample o schimbare. Nu stiu cum...dar va fi ceva, Kate. Asta zic, nici nu-ti dai seama unde poti fi folositoare si nu-ti dai seama de providenta unui Dumnezeu.
- Nu stiu... ma voi gandi.
- Kate... raul este absenta lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-ti vrea raul, o sa vezi ca o sa fie totul bine si o sa te miri de importanta vietii tale. Ai potential Kate! Nu-l ascunde pentru nimic in lume. Vino inoace tu..!
M-a cuprins prietenos pe dupa umeri, mi-a ciufulit parul incalzit de razele soarelui si am ras impreuna mult timp.
Poate avea dreptate. Nu vreau sa fiu trista pentru ca pot sa zambesc.
Bine, nu aveam nicio idee despre ce ma astepta pe tarm.

# Buna! Sarbatori fericite, dragi cititori!! ♥♥
Da, a trecut craciunul dar mai este si anul nou! Desi cu intarziere... Va doresc in continuare sa va bucurati, sa fiti iubiti si sa aveti momente de neuitat cu familia si prietenii *_*
V-am lasat aici un capitol in plus, sper ca v-a placut *_*

Nu-i asa ca Matt e un scump? :)) ♥ Continuarea o s-o scriu cat de curand! Cu noi aventuri impreuna cu eroina noastra Kate ^_^

Kisses :x

-Eliza-