Fell in love with a pirate

25. Fuga nebuna (partea 1)

Unu. Doi. Trei. Patru. Cinci. Sase. Sapte. Opt. Noua. Zece.
Este acel moment cand simt nevoia sa numar in gand pentru a ma calma, daca nu vreau sa explodez mai rau ca un vulcan cand erupe si distruge tot.
- Serios...? pufni capitanul cu o spranceana ridicata. Purta pe chip o expresie de uimire si amuzament. Tu si spada?
- Ce-ti pasa? am izbucnit agitand mainile. Fac ce vreau, cand vreau!
- Pe nava mea nu!
- Ce crezi ca am facut pana acum?!
La replica asta, a deschis gura sa zica ceva si a ridicat un deget, privind in jos de parca ar incerca sa-si aminteasca adevarul.
- Sa stii ca sunt suparata pe tine, i-am taiat-o eu inainte sa comenteze.
- De ce nu ma mir?! zambi dramatic, in timp ce privea spada din mana si ii analiza lama.
- Sa nu te pui cu mine! l-am averizat.
- Nu ma pun, nu ma pun. Doam' fereste!
- Vorbesc serios!
- Nici nu ma indoiesc. Ma privi scurt, ca si cum ar zice "sigur ca da..." si reveni la sabia lui.
- Auzi, am inceput discursul. Deja mi-ai stricat ziua si fericirea si acum vreau sa ti-o platesc pentru asta. Am respirat adanc si am continuat: tu cine te crezi? Ce ai facut in Africa?! Ai vandut-o pe Mary! Si era cat pe ce sa ma dai si pe mine, nebunule!
- Meseria, doamna. Ridica din umeri pasiv strangand din buze si cu pasi mari s-a indreptat spre birou unde a asezat spada. Capitanul s-a dus in spatele biroului, pe acel scaun mare tapitat in rosu si si-a pus relaxat picioarele pe birou si mainile dupa cap.
- Continua, imi spuse de parca eu as fi o sursa de petrecere a timpului liber si as fi chemata sa ii vorbesc la comanda lui.
Am ignorat acest fapt si am continuat suparata:
- Tu... tu... am ridicat un deget amenintator. Ma scoti din minti!
- Asta si vreau, papusa.
Strangeam din dinti cat puteam de tare.
Unu. Doi. Trei. Patru. Cinci. Gata!
- Am un nume.
- Desigur, desigur! a spus ridicand din umeri. Asa nervoasa esti? Incerci sa ma ameninti? Nu vezi ca iti iese fum pe nas de la atata nervozitate? Ai facut ore cu spada si acum vrei sa ma ameninti? capitanul a inceput a rade fara oprire iar eu il priveam tot mai indignata.
- Cum indraznesti...! Rabdarea mea a ajuns la sfarsit. Te-ai pus cu persoana gresita.
Cautand in jur si pe jos un obiect la indemana, am gasit acele de par abandonate si le-am luat de acolo si mi-am prins parul intr-un coc: gata de actiune.
Am luat de pe birou o carte oarecare ca s-o arunc pe el. Capitanul a facut ochii mari, neasteptandu-se la acest gest si nu a avut timp sa se fereasca de lovitura si l-am prins drept in abdomen.
- Hoo. Tu stii cat costa o carte, femeie?!
- Nu-mi pasa! Am apucat niste pene cu varful ascutit si le-am ridicat.
- Violenta femeie,numai asa sa nu-ti trebuiasca! a spus in timp ce se indeparta de birou pentru a evita penele ce se indreptau spre el, fiind foarte amuzat de situatia asta.
- Dar cine te-ar vrea pe tine?! Daca femeile le vinzi?!
- Ooo de asta nu vrei vanduta? Vrei sa-mi fii femeie? Haide ca nu te refuz papusa.
- Ce?! Nu am zis asta!
- Asa s-a inteles.
- Ba nu, nenorocitule!
Am luat un craniu repede si l-am aruncat spre el cu toata forta, asemeni unei mingi, si a ajuns in usa, ratand tinta.
- Ar trebui sa mai exersezi la tinta, draga mea!
- Ce zici sa incerc acum? Esti o tinta foarte buna! i-am dat replica ridicand din sprancene, multumita.
In momentul urmator, din hol s-a auzit un strigat:
- Dom'le capitan, dom'le capitan! Si usa s-a deschis intr-o clipita, lasand sa se vada fata unui om. Avem... nev...
- Iesi!! am strigat eu si capitanul la unison.
Nici ca a mai raspuns, a taiat-o cu coada intre picioare speriat de noi, bineinteles!
Am profitat de neatentia lui si i-am aruncat o calimara spre el si de data asta nu am ratat tinta! Perfect. O pata albastra si picaturi de cerneala se scurgeau acum pe camasa lui alba si am inceput sa bat din palme si sa strig victorie razand cat ma tineau plamanii. Ce fata avea! Sa-l fi vazut!
- Camasa mea buna!! a strigat in culmea disperarii, privind in jos spre pata imensa.
- Iti sta mai bine asa! l-am complimentat razand si mai tare.
A zambit si el usor.
- Vrajitoare mica ce esti! a spus strengar. Mi-o platesti! Treci incoace! De data asta pestii te asteapta, sa devii cea mai frumoasa sirena!
Am facut ochii mari vazand ca se apropie de mine cu mare viteza si nu am mai stat pe loc si am zbughit-o spre usa deschisa de la biblioteca, inchizand-o din mers. La fel si urmatoarele usi i le-am trantit aproape in fata! Dar nu l-a oprit pe urmaritor.
Tragand cu cate un ochi in spate vedeam cum a incercat de fiecare data sa opreasca usa grea sa nu se izbeasca de el si ma pufnea rasul! Radea si el de mine, dar continua sa ma urmareasca, castigand teren!
- Stai, stai pentru o baie! Treci incoa' !! Unde fugi! striga dupa mine.
Am coborat in viteza toate scarile, ferindu-ma de Matt care tocmai urca.
- Ce? Kate? se mira el.
- Scuze! am strigat uitandu-ma cu fata intoarsa spre el si razand.
In momentul urmator aparu si Bleck care si el il impinse pe Matt spre balustrada.
- Loc! striga capitanul.
Am tipat si m-am izbit de cineva atunci cand m-am intors cu fata. Acea persoana a injurat in alta limba dar nu am mai avut timp sa imi mai cer iertare, eram concentrata sa ajung jos unde cu noroc, il voi putea pierde printre atatea camere.
Intre timp capitanul striga dupa mine autoritar spre oamenii lui:
- Faceti loc! Nu va bagati! E o hoata!
Era sa zic ceva. Nu mai stie cum sa se scuze de actiunile lui, nu?!
Cu toata viteza inaintam si eu pe puntea aglomerata sa ajung la scari, strigand si eu "Atentie! Loc!" pentru a nu lovi pe nimeni si ca sa nu incetinesc eu, evident.
Unde sa ma duc?! Unde?! Prima usa! La dreapta! Dormitorul comun.
Deja auzeam vocea capitanului in spatele meu:
- Nu poti fugi la nesfarsit! Doar iti amai metamorfozarea in sirena!
Radeam singura de prostia lui.
- Intai trebuie sa prinzi sirena! i-am replicat intorcandu-ma spre el si apoi fugind inainte evitand paturile piratilor atarnate pe sus sau pe jos in imensa camera.
- Buna ziua dom'le... incepeau sa zica piratii spre el, dar vazand situatia ramaneau blocati. Si apoi continuau cu vocea pierduta: capitan...?
Politicos, el le raspundea la fiecare.
- Da, da! Buna si voua!
- Hei, capitane! striga cineva din fata noastra. Nu sta porumbita, ai?
Capitanul a ras dar eu l-am amenintat pe acel om obraznic, asa din mers:
- Ai grija!
- Da asa-i mai, prietene! a raspuns Black.
Cand l-am auzit si pe el ca e de partea lui, am inceput sa alerg printre paturi. Sus. Jos. Dreapta. Stanga. Saream ca o caprioara,mai rau ca prima data cu sabia.
In spatele meu capitanul injura.
Am luat un cerceaf mototolit gasit pe un pat si l-am aruncat la picioarele lui! El s-a impiedicat, ceea ce mi-a starnit rasul.
, chiar daca nu a cazut. Am mai luat o perna de pe urmatorul pat, m-am intors cu fata spre el, mergand cu spatele si aratandu-i perna.
- No, no! a zis capitanul cu ochii mari.
Nu l-am ascultat si am aruncat-o spre el, dar el a prins-o cu ambele maini. Of!
Am deschis usa sa ies si am incercat sa o inchid in urma mea, dar capitanul a oprit-o si a continuat drumul pe urmele mele.
- Ha, ha, radea el. Nu-ti mai merge cu usile.
- Te-ai invatat minte!
- Am avut de ales?!
Am coborat scarile mai un etaj si am dat buzna in urmatoarea camera, deja gafaind. Spalatoria.
Unde sa merg? La cerceafurile atarnate pe sarma!
- Hei, hei! Tu! striga in urma mea omuletul, seful spalatoriei. Un' te crezi?!
Atunci l-am auzit pe capitan intrand si el fuga in spalatorie.
- Domnule... incepea sa zica uimit seful.
- Da, da! Incerc sa prind hoata asta de fata!
Eu m-am pierdut deja printre cerceafurile si hainele atarnate, incercand sa nu fac prea multa galagie, ca sa nu ma dau de gol singura.
Capitanul era si el oprit la vorba cu omul acela.
- Sa nu o pierd din vedere! zicea capitanul. Dar unde e?
- P-pai... s-a dus incolo!
Eu m-am ascuns mai bine dupa cerceaf, profitand de moment ca sa mai recapat suflarea.
- De ce sunt toate femeile astea pe aici? intreba capitanul.
- Dom'le... pai... dumneavoastra le-ati dus aici sa lucreze!
- Ah, da?
- Da!
- Printre rufe?!
- Da... pai... le s-strang!
Cat de prost poate sa fie! Ce sa faca altceva femeile cu rufele aici?!
- Unde mai este o usa? intreba capitanul.
- In partea aceea!
Of, de as putea vedea si eu in care parte este o iesire! Nu stiu cat de lung poate fi sirul de cerceafuri! Cum sa scap?
Apoi am vazut o negresa strangand haine intr-un cos. Asta e!
- Trebuie sa o gasesc pe fata roscata, a spus capitanul.
- E printre...
- Stiu! tipa el. Smechera de ea.
Cu voce mai tare striga: toate femeile sa iasa de pe randuri! Acum! Miscare!
Ce are de gand sa faca Black?!
Nu am pierdut timpul si am rugat-o in tacere pe negresa sa-mi dea baticul ei si cosul cu rufe. Am luat cosul si l-am pus pe umarul stang, si acoperita cu baticul alb, am mers in rand cu femeile care forfoteau.
Daca i-o fac...
Mergeam la pas cu ele, incet.
Sa nu-si dea seama... sa nu-si dea seama... Doamne, sa nu-si dea seama! Ma rugam in gand.
- Fara discutii! tuna capitanul. Miscati-va!
Si uite ca revine capitanul autoritar. Imi tremura genunchii! Mai un pic, mai un pic.
Cosul imi ascundea fata si cum sunt si mica de statura, ma strecuram cu usurinta printre femei.
Usa... usa... unde esti?!
O usa stiu ca duce spre un mare dulap, unde m-am schimbat prima data cand am ajuns in spalatorie.
Tocmai trecea o femeie pe langa mine si am soptit cu ochii mari:
- Pe unde ies?
Femeia a indicat o usa mai la departare.
- Hei, hei! striga capitanul. Si auzeam pasii lui.
- Nu! Am tipat eu si am ras.
Am luat-o la fuga, dar capitanul era deja la un metru distanta! Disperata, i-am aruncat cosul cu rufe pe el!
Toata lumea a inceput sa chicoteasca, vazand cosul atarnat de capul lui! Pe capul capitanului!
El a zambit si si-a dat jos palaria si toate rufele. Ce fac? Ma uit? Oh, eu fugeam, nu?! Ups!
- Nu, nu fugi! ma striga capitanul. Stai sa ma admiri un pic!
Ia uite la el ce nesimtire!
- Vezi sa nu... i-am comentat eu, fugind spre usa de iesire.
Din nou scari! Dar hai sa o iau drept inainte... spre usa din fata.
Un abur alb m-a derutat si a trebuit sa incetinesc.
Unde sunt?
- Kate! striga o voce cunoscuta.
Apoi l-am vazut pe Cook.
- Ce te aduce pe aici?
Vazandu-ma ca nu stau la vorba, ma privi incruntat.
- Unde fugi? De ce esti asa rosie?
Nu a trebuit sa mai raspund, caci intra in urma mea si capitanul.
- Ho ho, inteleg! rase Cook.
- Nu e ceea ce pare! se apara capitanul.
M-am dus in spatele primei mese care am vazut-o. Am in minte un plan!
Bucatarii il salutau pe capitan voiosi.
- Capitane! Ce sa facem cu puicuta? O fierbem la foc mic sau doresti ceva mai aprins?
Glume prostesti!
- Doresc sa o gatesc eu, Ludy. Multumesc! comenta sarmant capitanul.
El m-a ajuns din urma, la celalalt capat al mesei, in fata mea. Eu eram dupa masa cu bucate.
- He he, te-am ajuns! radea el.
A dat sa inconjoare masa spre mine, dar eu am luat-o in directia opusa. Mergeam in cerc.
- Nu chiar! am zambit eu.
- Sa vezi ce-ti fac cand te prind!
Din nou a incercat sa ocoleasca masa, dar si eu imi continuam cercul.
- Vai ce ma tem, capitane!
- Asa sa faci! Uite ma la tine...! Isi puse o mana in sold. A inceput sa-mi fie cald...
Din sala s-a auzit un "oooo" comun. Barbatii.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Hei, hei! ii potoli Black. Va rog.
Si-a dat haina jos si a aruncat-o in brate la un barbat.
- Cu ea nu e de glumit! a zis capitanul privindu-ma adanc.
- Hei capitane! Ce frumoasa camasa! remarca unul.
Capitanul isi privi camasa patata cu cerneala, ca si cum ar fi uitat. A oftat. Si eu am ras.
- Stiu! E la moda acum! Asa se poarta... à la Kate. Un spirit artistic exceptional, baieti! Vedeti aici? O pata perfecta, cu picaturi extraordinare.
Arata spre camasa lui ca si cum ar fi fost uimit de opera.
Toti s-au ras.
- Hai acum ca vreau sa ma concentrez baieti! A spus capitanul vesel. Acum sunt pradatotorul! Am nevoie de concentrare. Vulpita a gasit o masa! Si nu vrea sa treaca de ea!
Acum in garda, priveam spre el.
- O sa te prind, Kate. Chiar daca ar fi sa alerg toata nava asta!
Am ridicat din sprancene si l-am provocat:
- Zici? Sa te vad! am zambit si eu strengar si l-am privit in ochii de culoarea cerului.
Barbartii din bucatarie, auzind asta deja aplaudau, fluierau si faceau pariuri pe cine va castiga.
Eu doar... sunt gata! Sa castige cel mai bun!

# Salut dragi cititori! O mare surpriza pentru voi !! ♥♥
Va vine sa credeti? Nu m-am putut abtine sa nu continui povestea! Si atatea aprecieri in capitolul anterior... ca am hotarat sa grabesc publicarea! Va multumesc tuturor pt frumoasele cuvinte ♥ :* :*
Si ca sa fiu sigura ca va multumesc, am zis sa scriu un nou capitol.
Nu m-am oprit cateva ore bune, am fost atat de captivata de poveste! Toata "fuga" era programata pentru un singur capitol. Dar de unde? Cu nebunii de Black si Kate, a trebuit sa ma lungesc mai mult :)) si sincer, nu stiu cate parti va avea fuga aceasta. Voi vedea! Si veti vedea! :))

Pur si simplu am scris capitolul asta cu MARE placere!
Ce ziceti? Cine castiga?? *_*
Hai, Kate! Arata-i capitanului de ce esti in stare!
Hai, Black! Prinde-o!
Fac si eu galerie... :)))
Cu cine tineti?
Va las cuvantul! Si va astept comentariile ♥♥

Dedicatii?

V.C.F.(Voteaza.Comenteaza.Follow/Urmareste)

Kisses, Elly :* :*