Fell in love with a pirate

51. Intalnirea Razvratitilor

   

   Mi-am asezat mana tremuranda pe balustrada, in timp ce la fiecare pas, se auzea cum lemnul scartie deranjant sub picioare. In linistea care domnea sub chepeng, singurul sunet existent era cel al rasuflarii mele si a pasilor mei nehotarati. De fapt, nu numai pasii erau nehotarati: ci si inima mea. Pentru capitan faceam acest lucru, sau era doar incapatanarea de a demonstra ca pot sa fac ceva?
In gandul meu am incuviintat. Cu siguranta era putin din ambele variante. Doresc ca Black sa stie ca nu sunt o simpla fata de la oras, si ca pot sa-l ajut daca asta imi doresc. In pofida faptului ca gesturile mele nu sunt cele mai sigure, ba din contra, primejdioase, asta nu exclude faptul ca este nevoie de mine. Si oricine are nevoie de ajutor, eu pot fi prezenta.

   Am scrutat cu privirea usile din jurul meu, in cautarea aceleia potrivite. O singura data fusesem in camera vinurilor — si atunci in graba, caci John era pe urmele mele, ca un vultur.
Un zambet timid mi-a inflorit pe buze cand mi-au venit in minte scenele amuzante in care i-am patat camasa imaculata cu lichidul rosu, cand a incercat sa ma prinda si cand... nu mi-a dat drumul. Atunci cand privirea lui a staruit asupra mea intr-un mod atat de special...
   De data aceasta sangele a urcat in obraji si am strans din buze.
De ce ma gandesc la asta?

Cu totul derutata de gandurile mele romantice, uitasem scopul pentru care coboream scarile. Trebuia sa particip la intrunire si sa ma prezint ca fiind Kate — cea care il uraste pe capitan cu tot sufletul. Si imaginile noastre in timp ce eram fericiti unul in compania celuilalt, nu ma ajuta deloc sa-mi pregatesc starea potrivita pentru uneltire!

   Dintr-o data, am fost readusa la realitate de catre rasete de barbati si susoteli misterioase, provenite de undeva mai in departare. Cand mi-am indreptat privirea spre directia sunetului, am fost surprinsa sa constat ca ajunsesem in locul potrivit, intr-un timp atat de scurt. Cu un rand de scari mai jos, o lumina palpaitoare iesea de sub o usa de langa camera cu bauturi.

Acolo trebuie sa fie!

Am expirat, si din nou, mi-am luat inima in dinti pentru confruntarea si interogatoriul la care aveam sa fiu supusa cat de curand.

   O silueta cuprinsa de o umbra, s-a miscat. Mi-am ingustat ochii cercetator, si am deslusit un chip de barbat care probabil statea de paza la usa cu pricina.

Pusesera un paznic?

Cand m-am aflat fata in fata cu barbatul, ne-am cercetat amanuntit unul pe altul, fara sa scoatem un cuvant macar. Niciunul dintre noi nu se astepta sa-l gaseasca pe celalat —unul in postura de paznic si altul in postura de nou-Razvratita. Asa ca ne limitam in a ne privi reciproc, gandind bine urmatoarea miscare de facut. Daca sa avem incredere, sau nu.

Piratul avea buze subtiri, un nas proeminent, ochii parca iesiti din orbite si o fata lunguiata. O barba care nu vazuse de mult o lama, si un par bogat ascuns sub bandana de o culoare inchisa. Nu il cunosteam. Insa el parea ca isi da seama cu cine are de-a face, si atunci cand a facut-o, a miscat buzele intr-o grimasa.

— Ai venit, a rostit barbatul necunoscut cu un ton detasat si cu o engleza stalcita.

Nu ma asteptam sa fiu intampinata atat de monoton! Nu dupa tratamentul la care am avut parte in artilerie, sau sub amenintarea pazicului inchisorii, Attila.

— Da.
I-am raspuns la fel de sec, neintrerupand contactul vizual cu interlocutorul.

— Ai intarziat.
Acestea fiind spuse, barbatul a ras marsav in timp ce umerii i se scuturau ritmic de amuzament. Ei, nici macar dintii lui strambi nu erau un spectacol care merita descris. Oare ce gasea el asa haios in toata siuatia asta? Stia ceva ce eu nu stiu?