Fell in love with a pirate

38. Extragerea (partea 1)

   Gustul amar al dezamagirii si-a facut simtita prezenta. O lacrima in plus mi-a brazdat fata umeda de plans, in timp ce stateam ghemuita sub scarile din interiorul corabiei, meditand la cele intamplate. Am suspinat infranta, mi-am lasat capul pe spate, sprijinit de peretele din lemn, cu privirea umbrita de lacrimi. De ce sunt atat de sensibila? De ce plang? Pentru un capitan? Nu, nu este cu putinta. El e doar un om al faradelegii, e doar un pirat rece precum ghiata, un om nemilos, iubitor de sine, trufas, un vanzator de oameni!
   In timp ce insultele curg spre inculpat, un junghi imi strapunge inima pe nepregatite, parca soptidu-mi ca ma insel - ca nu am dreptate.
Nu este drept sa-l vad asa, cand el defapt mi-a cautat binele de nenunarate ori. Atasamentul emotional, respectul fata de el, a crescut din zi in zi... fara sa-mi inchipui macar o data ca acel om isi facea loc undeva in inima mea...
Am inchis ochii suferinzi si m-am lasat prada amintirilor frumoase legate de omul cel misterios, care fura linistea sufletului meu. Acel om care are totusi o latura buna, ascunsa undeva, adanc in fiinta lui pierduta in ura. Intunericul care-l inconjoara, uneori lasa deschisa o portita de bunatate - probabil o lasa din neglijenta sau neatentie. Sa fie asa? Bunatatea aratata fata de mine, nu pare a fi la intamplare, sau mascata de alte scopuri. E doar bun cu mine, vulnerabil in prezenta mea. Barbatul pare... sincer. Ochii lui se dezghetau in acele momente, vorbind deschis despre sufletul lui binevoitor ascuns undeva printre daramaturile ce se aflau in inima.

   Venind dintr-o societate bazata doar pe teatru, in care toate persoanele se prefaceau a fi altele decat in realitate, purtand doar masti in fata celorlalti, am devenit o investigatoare dibace. Cu o singura privire imi dadeam seama de sinceritatea unora dintre ei, sau de prefacatoria pe care incercau sa o mascheze elegant.
Deasemeni, am invatat sa citesc in ochii capitanului... in momentele lui de slabiciune...

   Cand am cazut in spalatorie si glezna suferinda imi dadea tarcoale, a fost capitanul acela care s-a ingrijit de mine. Arata atat de caraghios: el, un om vanjos si puternic, cu maini mari, bandajand glezna mea firava cu atat de multa delicatete! Un zambet amar mi-a curbat buzele inrosite.
   Atunci cand aproape m-am inecat in Africa, el a fost salvatorul meu: s-a aruncat dupa mine. Dupa ce m-a pus inapoi pe barca, m-a privit cu ingrijorare, intrebandu-ma in tacere daca ma simteam bine dupa socul pe care il avusesem.
   Ne-am distrat grozav fugind prin nava, am descoperit ca e un om glumet si deschis cand vrea, pus pe sotii. Apreciez aceasta latura desi nu credeam ca-l voi putea vedea vreodata pe capitan jucaus si cu un zambet fermecator pe buze...
   Atunci cand m-a sarutat, am descoperit un capitan pasional si doritor. La acest gand mi-au strabatut fluturi in stomac, si m-am ghemuit mai bine dorind parca sa stavilesc zborul lor. Este inca un mister de ce capitanul ma doreste - doar o simpla placere sau sentimente mai adanci? Il respect pentru ca a incetat la dorinta mea si tine la principiile mele de puritate.
   Apoi vine momentul cel mai derutant, o amintire dulce-amara de pe nava. Cand Barnaba m-a incoltit si cand mi-a facut taieturi adanci in piele, capitanul a fost acela care m-a salvat. Furios, l-a batut pe atacatorul meu, ca mai apoi sa se indrepte spre o Kathleen muribunda. Toata furia se evaporase, devenind alta persoana in prezenta mea. Mi-a soptit atunci ca-i pare rau ca intarziase, ca nu ma va lasa... Buzele lui mi-au sarutat fruntea si continua sa-mi stearga urmele rosiatice de pe fata, continua sa aiba grija de mine! Atunci m-am simtit protejata, am simtit ca mi-am gasit locul in bratele lui protectoare.
   Am oftat... intamplarile care au urmat m-au legat tot mai strans de acest capitan, aproape inexplicabil inimile noastre s-au strans una de alta, fara ca niciuna sa dea drumul celeilalte.
   Au urmat apoi cateva zile in care am stat in pat, pentru ca ranile sa se vindece cat de cat. Black a fost acela care a vegheat la capataiul meu, a adormit pe canapea sau cu capul pe patul in care zaceam inerta. Nu pot sa uit fata lui atunci cand m-am trezit buimacita si am vazut un capitan ciufulit, somnoros, ingrijorat, in fata mea. Nu pot sa uit momentul cand am visat urat si el a fost acela care m-a linistit si mi-a spus ca sunt in siguranta cu el.
   Inima mi s-a strans, un junghi m-a patruns si l-am simtit puternic in sufletul meu. O lipsa. Un dor de iubire. Unde e acel capitan? Nu poate fi intotdeauna asa?
  Apoi intr-o dimineata m-a gasit adormita pe balcon, in urma atacului barbatului care venise sa verse sange nevinovat. Capitanul a venit, m-a cautat si m-a gasit! S-a ingrijorat de siguranta mea!
   Iar discutia de astazi... ehi bine, a fost mai blanda. Am vazut in ochii capitanului un tumult de emotii care se razboiau sa apara sau nu, reflectate pe fata lui. Incerca bine sa se ascunda. Incerca sa pastreze aparentele pentru mine. Sa tina in frau situatia - pentru mine. S-a dovedit a fi totul in zadar, pentru ca am vazut inima lui franta provocata de echipajul dezbinat. Nava ii era casa, echipajul ii era familia pe care o conducea cu maiestrie. Inainte sa apar eu si sa stric aceasta armonie intre ei, bineinteles...