Fell in love with a pirate

24. Din nou probleme

Oceanul Atlantic, pe nava piratilor "The Serpent of the Oceans"

- Ce?! rasuna vocea mulatrei cu ochii albastri. Unde sa merg? Cu ei? Acolo jos?! Ati inebunit? striga enervata spre piratii care conduceau sclavii in celule.
Eu priveam scena mai la departare, hotarand sa stau langa balustrada cu Argus, catelul, odata urcata la bord acum cateva minute.
Negresa, vazand ca nu izbuteste nimic, se lansa afara din grupul sclavilor spre capitan.
- Eu nu vreau acolo jos!
- Dar unde? o provoca Black.
- Nicaieri in nava asta! Nu va puneti cu mine... ca nu stiti cu cine aveti de-a face!
Am zambit usor privind si ascultand disputa. Avea tupeu fata.
- Pazeste-te de caine, cita Black dintr-un roman latin, ca un avertisment spre fata ce-i statea in fata. Mai putin culta, banuiesc ca nu si-a dat seama despre ce caine este vorba.
- Caine? Care caine? Acela?
Indica derutata spre Argus, care se scarpina fara nicio problema la locul lui.
- Ma refeream sa te pazesti de mine...! a raspuns capitanul ofticat de nestiinta ei. Sau ea doar se prefacea?
- Ah! Inteleg! Vrei sa zici ca esti un caine, a spus privindu-l cu un zambet strengar si cu mandrie. Black fierbea.
- Hai taci si treci acolo cu restul, sa nu te mai vad! o impinse mai aproape de gaura aceea intunecata unde coborasera restul sclavilor.
Bucuroasa de castig si zambind in continuare amuzata de capitan, nu a avut de ales si insotita de un barbat, a fost impinsa jos spre scarile care duceau in celulele sclavilor.
- Kate! Kate! ma striga de-odata Matt, care alerga spre mine.
- Slava Domnului ca esti aici! Continua el zambitor. Nu te-au vandut!
I-am zambit si eu bucuroasa ca-l revad.
- Da! Da! Sunt aici, am zis stanjenita.
- Hei, Argus! il saluta pe catel, mangaindu-l pe cap. Ai grija de doamna asta, nu-i asa?
Cainele latra incantat si se ridica in doua labe spre stapanul preferat.
Dupa alte chicoteli, Matt observa ca sunt ingandurata si ma inspecta rapid:
- Esti bine?
- Oh... pai... da! am zambit trista.
Adevarul era altul. Tot drumul ma gandisem la Mary... si daca se departase de mine tot timpul acesta doar ca sa fie despartirea mai usoara?
- Kate?
Poate nu trebuia sa-i vorbesc asa... am gresit eu? Si ce as mai putea indrepta? De la inceput, oh, de la inceput s-a gandit sa fuga in Africa. Si eu n-am vrut! Ea este singura mea prietena... tocmai din copilarie si... sa nu o mai am! La fel ca George! Mama! Unchiul Jeff... toti de pe nava atacata!
- Ce s-a intamplat?
- Nimic... am raspuns soptit, cu lacrimi in ochi si cu privirea in jos. Din nou imaginile atacului isi facura loc in mintea mea deja afectata de durere..
- Nu ma minti! Uite-te la mine!
I-am nesocotit indemnul si i-am evitat privirea.
Toate momentele frumoase... toata prietenia! Nu o s-o mai revad niciodata! Cine stie ce-i fac! Si ce s-a intamplat cu echipajul celalat?!
Trebuie sa fiu tare.
Trebuie sa fiu tare.
Dar nu mai pot!
Am izbucnit in lacrimi si mi-am acoperit cu mainile fata.
Sunt singura. Singura... singura.
Atunci Matt veni spre mine comprensiv si ma stranse la pieptul lui, mangaindu-ma pe spate. Imi intinse o batista pe care am luat-o recunoscatoare.
- O sa fie bine! Nu mai plange... nu merita sa plangi. Oricare ar fi motivul. Gata!
M-am intors cu fata spre mare sa respir si sa-mi revin.
- Uite ce frumos se vad insulele in departare! Acolo mai facem o oprire. Sa vezi ce frumos o sa fie! Cand ai fost in Praia, ai vazut numai casa aceea. Sunt si alte frumuseti.
Matt continua sa-mi vorbeasca despre insulele Galapagos pe care a avut ocazia sa le viziteze acum doi ani, si am fost complet absorbita incat am uitat ca eu defapt plangeam.
Cand a vazut el ca vorbele isi fac efectul, a zambit larg spre mine
- Si... sper sa merg din nou. Poate ai ocazia sa fii si tu!
   Putin probabil... o sa fiu plecata deja de pe nava, la prima ocazie ivita.
- Vezi? continua el. Nu mai plangi! Functioneaza. Sunt un geniu!
Am inceput a rade amandoi si sa ne dem coate unul altuia.
- Multumesc! Am spus sincer.
- Eh. Pentru ce sunt prietenii?!
Am zambit.
- Si... cine e fata noua? ma intreba el. Care a intrat ultima jos.
- Te referi la negresa cu ochii albastri? Am zambit din nou si m-am uitat curioasa spre el.
- Pai da! Ea!
- E o mulatra din Senegambia... nu stiu cum o cheama daca te intereseaza.
- Imi place! Marturisi el cu gura pana la urechi.
- Serios? am zis surprinsa dar bucuroasa. Si ce ai de gand sa faci?
- Nu stiu! Asta e problema. Dar voi vedea cum fac...
- Misiune de cucerire?
- Cam asa ceva! a spus Matt voios.
- Cam greu. Ai vazut ce vulcanica e...
- Orice femeie este inauntrul ei sensibila. Ea a fost silita sa fie asa din cauza imprejurarilor... la fel ca tine.
- Stiu... am raspuns soptit.