Fell in love with a pirate

6. Informatii noi

  
  Viata... se zice ca e arta de a desena fara radiera. In momentul de fata viata mea nu o consider o arta si neputinta de a sterge trecutul ma macina. Acel moment de groaza in care mi-am vazut cei iubiti pierduti, acel moment cand m-am vazut in mainile unor straini... pot doar sa dau vina pe un destin. Partea cea mai rea e ca nimeni nu scapa de propriul destin.
   Unde mi-e destinul acela in care mergeam spre colonii, unde ma casatoream, in care mergeam in vizita la tatal meu si totul era perfect?
In schimb sunt prizoniera intr-o lume a hotilor.
Partea buna e ca nu ma plictisesc. Sunt atatea lucruri noi de aflat incat nu pot sta pe loc nici daca as vrea.

Astfel, inspre seara am terminat de spalat puntea cand bodyguard-ul David, a venit spre mine cu pasi mari si rasunatori.

- Cook are nevoie de ajutorul vostru in bucatarie.
  Fusese o zi extrem de obositoare, si aplecatul imi provocase o durere de spate insuportabila. Acum ma dureau si umerii, si genunchii care au stat necurmat pe jos. Si David ne cheama si la bucatarie?!
Vazand ca ezitam, a mai adaugat autoritar: - Acum.

M-am uitat spre Mary intrebatoare. Nu doar oboseala ne impiedica sa ne apropiem de bucatarie: nici ea si nici eu, nu stiam ce inseamna a gati, pentru ca acasa erau servitori care faceau totul pentru noi.
Nimeni nu ne-a invatat niciodata sa preparam bucate, si nici nu aveam nevoie sa stim asta! Guvernanta cu siguranta ar avea ceva de obiectat in privinta de a ne duce in bucatarie. Din pacate nu aveam o guvernanta in acest moment pentru ca sa ne salveze din aceasta situatie penibila. Cu siguranta o sa ne facem de ras... Dar nu am de ales. 
Asa ca de data aceasta am ramas ascultatoare, pentru a nu da de banuit nimanui ca noi defapt avem de discutat despre evadare. Ne-am lasat conduse de barbat spre chepeng, o trapa deschisa din care pornea o scara abrupta ce cobora in maruntaiele navii. Am aruncat o privire in gaura neagra, si am avut senzatia ca intram in propriul mormant.

- Ho ho, avem ajutoare! Ne-a intampinat un om scund si gras cand am ajuns jos. S-a sters la maini cu sortul murdar si ne-a zambit prietenos.

Se pare ca sunt doua categorii de pirati: cei zambitori si prietenosi si cei seriosi si ursuzi. Cook facea cu siguranta parte din prima categorie!

- Deci asa. Cum va numiti? a intrebat el.
- Ma numesc Mary-Anne.
- Eu, Kathleen.
- Foarte bine. Mary du-te si curata cartofi langa barbatul acela in rosu si daca nu stii ceva, intreaba de el. Katheen, sunt acolo cateva lucruri; curata-le si taie-le marunt pentru supa.

Acestea fiind zise s-a intoars la ale lui. Frumos. Eu si legume? Glumeste cumva? Niciodata in viata mea nu am vazut cum se taie zarzavaturi!
Dar mai bine ma duc sa pierd timpul acolo, cautand o ocazie cand sa stau singura cu Mary. Macar de forma ar trebui sa iau un cutit si sa incerc sa chinui legumele in mainile mele, imaginandu-mi ca sunt pirati!

   Bucataria e plina ochi de barbati, fiecare taind carnea ca la macelarie, sau facand focul in locuri special amenajate pentru a gati. Ei taie lucrurile pentru a fi pregatite bucatele de seara, ei matura, si mai spala vasele murdare. O masa lunga, este in mijlocul incaperii in care sunt fel de fel de lucruri asezate pe ea, de la obiecte de bucatarie pana la mancare si carpe aruncate fara noima.
O dezordine cumplita! Ingrozitor! De ce nu ar putea fi un pic mai ordonati?! Macar pentru sanatatea mancarii, nu pentru altceva!

Cand am ajuns in dreptul mesei m-am uitat repede spre ingredientele ce imi stateau in fata. Erau cativa morcovi, cartofi, un fel de bulgari maro din care ieseau mici radacini albe si alta leguma ciudata si mica. Am ales leguma care mi se parea mai usor de taiat si cu mult curaj m-am asezat pe scaun cu un cutit in mana.
Am un cutit in mana! Daca ma tai?
M-am cutremurat la acest gand.

   Cred ca tin o ceapa in mainile mele. Primul strat s-a luat destul de usor. Din nefericire erau mai multe straturi sub el - si fiecare strat s-a dovedit a fi din ce in ce mai urat mirositor. Cu cat ma apropiam mai mult de miezul cepei, cu atat mai intepatori deveneau vaporii de acid, incat ochii au inceput sa ma usture si sa-mi siroiasca lacrimi fara de veste.