* CARTEA NU ESTE EDITATĂ. Va rog sa-mi scuzati greselile si exprimarea anosta din primele capitole ale cartii. Este prima mea lucrare. Multumesc de intelegere. *
In anul 1773, Oceanul Atlantic poate fi plin de surprize, atunci cand te astepti...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Faptul că cineva îndrăznise să se apropie de mine tiptil, faptul că îmi vorbise șoptit ca și cum nimeni nu trebuia să știe lucrul ce mi-l dezvăluia și faptul că acea persoană dispăruse din vizor la fel de repede precum apăruse, m-a încredințat că oricine ar fi făcut mișcarea asta, și-a pus cu siguranță capul în joc. Or, niciun Răzvrătit adevărat nu și-ar fi riscat viața încercând să mă ajute pe furiș. Prin urmare, această persoană era condusă de gânduri nobile și eram nevoită să execut de îndată mișcarea ce mi se poruncise, înainte ca cineva să ne observe. Trezindu-mă parcă dintr-o transă din cugetarea mea, am clipit des ca să-mi înlătur imaginea împăienjenită din fața ochilor și am apucat să văd doar cum o siluetă intră în chepeng cu grabă.
Negreșit, trebuie să o urmez, mi-am zis în gând, în timp ce mi-am făcut curaj să ies din ascunzătoarea mea pentru a mă avânta drept înainte. Dacă aceasta era o ocazie, nu trebuia să o ratez.
Cu pași la fel de grăbiți ca și călăuza mea, și fiind obișnuită cu astfel de evadări, am coborât scările care duceau în interiorul năvii, așteptându-mă să văd la final, un semn sau un chip cunoscut care să îmi spună ce trebuie să fac în continuare. Însă când m-am regăsit cu picioarele pe pământ, și după ce am aruncat o privire fugară în jur, mi-am dat seama că pierdusem urma călăuzitorului meu. Eram singură.
Sau asta fusese o capcană din partea lui Will și acum el trebuia să apară pe scenă?!
Inima mi-a galopat în piept așa cum nu o simțisem de mult și toate simțurile de alertă mi s-au deșteptat.
Poate nu trebuia să urmez atât de repede vocea aceea, m-am mustrat în gând, disperată, dorindu-mi să fi rămas la locul meu de la început.
Mi-am pipăit în grabă buzunarele ascunse ale rochiei și din nefericire pentru mine, nu am aflat nicio armă care să îmi fie de folos. Eram expusă. Prea expusă. Căpitanul ar fi dezamăgit de mine în acest moment.
Înghițind în sec am încercat să mă încurajez mintal și să îmi păstrez cumpătul, în pofida situației nefericite în care mă aflam.
Haide Kate, sigur e totul în regulă. Îți faci griji degeaba!
Chiar nu avea sens, de ce m-ar fi chemat pe ascuns un inamic? Dacă acesta ar fi fost cu adevărat unul, nu ar fi ezitat să mă ia la rost chiar pe punte, în văzul tuturor. Ori, acest lucru nu s-a întâmplat de fel. Această persoană părea să fie mai rezervată decât în mod obișnuit. Să fi fost vorba despre un aliat al căpitanului John care încerca să mă ajute?
Dar cine? Toți cei buni parcă se evaporaseră o dată cu lovitura finală a Răzvrătiților! De unde aveam eu să știu cine e împotriva mea și cine nu?!
— Ai de gând să stai mult acolo?
Vocea din spatele meu m-a făcut să tresar și să mă întorc automat spre sursă.
