Seductie vanata

Cap I

(draft! necesita editare! ...va rog sa va considerati avertizati asupra scaparilor, tastarilor gresite, sucirea constanta intre povestirea ba la prezent, ba la trecut...stilului "usor" stangaci (incep sa ma dezmortesc ceva mai bine dupa primele capitole)...si ce-o mai fi :).

Dupa numarul de citiri, de comentarii si voturi...se pare, totusi, ca merita citita ;)

Blur )

Era obosita, a coborat treptele firmei si a inceput sa cotrobaie prin poseta "Unde naiba sunt cheile alea?" intr-un final le gaseste. Smuceste usa si incuie "Ufff ce zi nasoala, si am ramas si ultima". Bun, acum ca a incuiat usa centrala trebuia sa-si faca curaj pentru partea urmatoare, nu era nimic care sa-i displaca mai tare decat sa conduca seara intr-o zi de vineri, traficul era in toi chiar daca batea spre ora 9.

Scoase cheile masinii si se indreapta spre strada laterala unde parcase de dimineata, isi facu repede in gand un traseu cat mai rapid spre casa, trebuia sa ia si paine si niste mancare, doar venea weekendul.

Intra in masina repede isi pune poseta in dreapta si mai arunca un ochi in oglinda, ochii ei cenusii erau umbriti de oboseala, parul de culoarea whiskyului era un pic desprins din cocul neglijent pe care si-l prinsese cu cateva ore inainte, se simti si mai obosita acum ca s-a si vazut, ofta si porni masina...in 5 minute incepe sa picure "Rahat, asta imi trebuia sa mai si ploua"

A reusit sa treaca de strazile mai aglomerate si intra in drumul ce ducea spre cartierul ei, a trebuit sa ocoleasca spre o zona mai periferica sa se opreasca si la un market. Aici, departe de bazaiala orasului, era si mai deprimant..strazi pustii si lucind de ploaia care tocmai picura incet, luminile traficului care faceau umbre asa triste si cerul care nu se hotara sa treaca de-a binelea spre noapte, parca nu era vara.

"Concentreaza-te!" isi spuse dandu-si seama ca era mai atenta la peisaj decat la condus si porni de la semafor. Uitase sa dea drumul la radio si tot ce se auzea era torsul motorului si picurul ploii. In linistea asta se auzi un sunet de motocicleta ambaland nervos. Se apropia din ce in ce mai tare si ii atrase atentia, se uita in oglinzi sa vada daca vine din spate, nu se vedea nici o lumina, dar parca nici din fata nu zarea vreun far, motocicleta se auzea si mai aproape si mai furioasa. Clipi si isi dori sa nu poarte ochelari, pe ploaie totul sclipea si se reflecta mai mult decat isi dorea si mereu i se parea ca vede mai mult decat trebuie. Era intr-o intersectie fara semafor si cum era cam singura pe tot drumul nu incetini, dar deodata din fata maraind gros aparu motocicleta aia, mare si neagra, la fel ca si motociclistul, fara faruri aprinse fara nimic si ii taie fata, speriata a bagat piciorul in frana si trase brusc de volan. Avea ceva viteza, se creda singura pe drum, a crezut ca motocicleta era mai departe, doar se uitase si nu vasuze decat luminile strazii.

Sperietura o facuse sa reactioneze instinctual asa ca masina icnind putenic se urca in secunda doi pe caldaram oprindu-se milimetric de un stalp, inclestase mainile pe volan si simti ca s-a lovit, dar nu isi dadea seama de ce se lovise doar ca era o durere difuz si nu simtea ca e grav, noroc cu centura. Motorul muri si se lasa o liniste apasatoare, tot ce se auzea era respiratia ei sacadata. De unde naiba aparuse si ce era in capul lui sa mearga cu farurile stinse si pe ploaie, atat lucru stia si ea ca pe ploaie motociclistii nu ies, era ceva il legatura cu cauciucurile care derapau pe ploaie.

Nu stia cat trecuse, probabil cateva secunde si motorul motocicletei se auzi iar dar acum mai tare si mai putin ambalat venind din strada pe care cotise cand i-a taiat fata. Era blocata "Se intoarce?!" si da, se intorcea. Aparu de dupa colt venind chiar spre ea, iar ea parca era tintuita locului, isi dadea seama ca asa se simt caprioarele prinse in hipnoza farurilor. Doar ca el nu avea nici macar farurile aprinse. Ajunsese la ea si statea acolo, Alessia isi dadea seama ca nu stia daca e un el, parea, dar in costumatia aia de motociclist nu avea cum sa fie sigura. Dadu geamul jos pentru ca parea ca o astepta sa faca ceva. Cand vazu ca geamul se coboara el isi ridica viziera si o intreba "Esti ok?", deci era un barbat, atat lucru isi dadu seama dupa vocea usor infundata de casca dar nu ii vedea decat ochii, restul era ascuns de cagula.

Ochii erau deschisi la culoare, nu-si dadea seama ce culoare dar vedea claritatea lor, usor taioasa. Dadu din cap drept raspuns ca da, e ok. El mai adauga un "imi pare rau" si ambala motorul disparand a doua oara in intuneric.