Seductie vanata

Cap XXII

Dedicatie suplimentara: RuaLaNur ...care m-a zapacit pana m-a scos din writer's block! :*

Prajitura a fost excelenta, complimentand perfect friptura Miei. Baietii erau vorbareti si aerul comfortabil dezlega limbi si lega prietenii.

Mark si Paul se simteau din ce in ce mai apropiati, in cateva ocazii chiar facusera front comun impotriva fetelor intr-unul din subiectele acelea care inevitabil impartea taberele pe sexe.

Au povestit despre copilarie, Paul jelindu-se cum trebuia sa aiba grija de Alessia, ea pe de alta parte cum ca vroia sa iasa cu baieti si Paul mereu o proteja peste nevoile si dorintele ei.

Intrand mai mult in acest subiect Mark simti sa comenteze cu un colt de ranjet:

-          Barbatii au un simt de posesivitate crescuta, el se rasfrange asupra tuturor apropiatilor, cu atat mai mult cu cat e vorba de persoane de sex feminim, mai mici in varsta si ...apropiate prin legaturi de sange sau altfel.

Si privirea lui nu se muta din directia Alessiei care ii returna intr-un mod nemascat zambetul.

-          Sunt sigura ca ai dreptate, totusi anumite lucruri trebuie dozate si aplicate la realitatea momentului si situatiei. Atat timp cat posesivitatea este insotita de sentimente pozitive si reciproce ea nu are de ce sa fie respinsa.

Mia nu-i putea privi pe cei doi, ii venea sa le dea cate una dupa ceafa fiecaruia pentru mini razboiul de replici pe care il tot incercau de cand Mark a fost dupa Alessia in bucatarie. Poate ca ei nu-si dadeau seama dar ea il cunostea suficient pe Paul incat banuia ca aducea in discutie subiecte din ce in ce mai ”fragile” pentru a le da noi arme celor doi. Nu indraznea sa-l priveasca direct nici pe el, dar vedea clar cu coada ochiului ca mascheaza un zambet smecheresc vazant scanteile dintre cei doi, chiar daca ei erau intr-atat de ignoranti incat sa creada ca nu erau evidente.

Schimba repede subiectul:

-          Si Mark, vorbesti din proprie experienta? Mai ai frati surori?

-          Mai am un frate, dar s-a stabilit in strainatate. A fost delegat acum ceva timp intr-o tara straina si apoi cred ca s-a indragostit cu locul si oameni si nu s-a mai intors. Ne vedem de cateva ori pe an dar cam atat.

Discutia a continuat destul de lin si Mark le-a povestit o mare partea din viata lui din existenta lui pana atunci, au ajuns sa vorbeasca si de locul unde a facut instructie, de tabieturile pe care o viata militaroasa ti le impregneaza chiar daca nu vrei.

Alessia in afara momentelor in care nu se putea abtine din a nu da replica, absorbea cu aviditatea informatiile pe care Mark, le asternea prin cuvinte calde si simple, zambind la amintiri de mult apuse sau nazbatii din adolescenta.

Prin Paul si Mark auzi cate in luna si stele despre Alessia de cat era copil pana in adolescenta si uneori se trezea urmarind-o cum soarbe incet din ceasca de cafea, imaginadu-si-o si copila si tanara si exuberanta si dorindu-si sa fi stat mai aproape de ea si s-o atinga, sa-si dea seama daca e reala si daca cumva o tulbura si pe ea prezenta lui, asa cum a ei il rascolea pe el.

-          Mark, nu mi-a spus nimeni pana la urma cum s-a intamplat cu ala care m-a impuscat. Cum l-ai prins..cum ai ajuns la el? Paul intreaba din neant.

Linistea se asterne pentru cateav clipe in camera si cand Mark deschide gura sa spuna ceva, Alessia il intrerupe.

-          Hai, nu vreau sa discutam astfel de subiecte. Important e ca toata lumea e bine sanatoasa...sau , ma rog, pe cale! Si ii facu cu ochiul lui Paul care desi zambea isi tot muta privirea de la Mark la sora lui, care continua: Imi pare rau, dar cred ca eu o sa ma retrag..nu vreau sa ma bata Mia ca te-am obosit prea tare! Zice cu un zambet aproape apologetic catre bruneta care nu stia daca sa insiste sa ramana sau nu.