Seductie vanata

Cap XVII

Nota:

"M-am chinuit un pic la acest capitol (si cand ma gandesc ca la inceputuri am lasat si capitole cu o pagina mi-e rusine :)) ) asa ca astept pareri.

E ceva neclar, are povestea "gap-uri", am fortat nota?!

De schimbat nu schimb...dar vreau sa stiu pentru proiectele viitoare :D

Cum scria un alt uitilzator: Voturile voastre ma bucura dar comentariile ma ajuta!"

**

Are intiparit pe fata un zambet larg, care nu poate fi oprit. Nu vede nimic in fata ochilor in timp ce trece pe langa doctori si asistente, lumea a incetat sa mai aiba ziduri, acum are doar culoare.

La jumatatea drumului spre iesire isi da seama ca nu stie cum sa-l contacteze, deja se vedea sarindu-i de gat si cerandu-i mii si mii de scuze dar nu reusea sa isi dea seama cum sa dea de el. Nu stia unde sta, ii vazuse doar motocicleta si masina, iar numerele credea ca sunt fictive, la depozit nu se putea duce ca nici nu mai lucra acolo, iar la sectie nu putea sa se prezinte la ofiterul de serviciu si sa intrebe de Mark, politistul sub acoperire care pana acum doua zile era traficant de arme. Era intr-un impas. Ar fi putut sa-l intrebe pe Paul dar cum sa faca asta, ar fi trebuit sa explice si el abia isi revenise. In plus era vorda de ceva foarte personal si nu vroia sa-l implice pe Paul. Batea nervoasa din picior simtindu-se ca un soricel intr-un labirint, stia unde vrea sa ajunga, simtea ademenirea rasplatei de la finish dar o blocau cativa pereti amarati peste care nu putea sa sara.

Telefonul ii zbarnai in poseta, cotrobai in invalmaseala de acolo si intr-un final raspunse:

-          Buna Victor! In vocea ei se simteau vestile bune

-          Buna frumoaso! Te aud mai vesela..ai ceva vesti bune?

-          Da! Alessia ignora apelativul, se simtea prea bine ca sa-l mustruluiasca pe Victor, pana la urma fusese de ajutor si relativ inofensiv in legatura cu ea. Paul si-a revenit acum cateva minute, si e cu Mia. Poti sa-i anunti pe baieti. Momentan nu cred ca doctorii vor permite multe vizite dar ideea e ca si-a revenit.

-          Bravo, foarte bine. Eram cu totii ingrijorati. O sa vin si eu pe acolo dar dupa ce imi termin tura.

-          Sigur, oricum cel mai bine cred ca ar fi sa vorbesti cu Mia inainte, iti spune ea cand si cum e bine.

-          Mhm, hai ca vad eu.

-          Victor...

-          Da?

-          Aaaa... vroiam sa te intreb ceva...personal.

-          Sigur Alessia spune.

-          Am inteles ca aveti un nou politist, care a fost sub acoperire in locul unde a facut Paul operatiunea. Il cheama Mark. Ai idee unde il pot gasi?

Victor se sprijinea de marginea unui birou, balansadu-si un picior.  La intrebarea asta facu o mica pauza concentrandu-se spre strainul care tocmai intra cu niste documente in mana. Aflase ca el era Mark, politistul sub acoperire. In schimb nu stia ca si Alessia stie de el, Paul nu prea discuta astfel de probleme acasa...si totusi. In timp ce asculta intrebarea Alessiei observa in mana lui Mark o casca de motociclist si isi ingusta privirea. Nu era de mult in politie si nici nu era in departamentul investigatii dar ceva conexiuni putea face si el si acum mai mult ca niciodata isi amintea de motociclistul care era sa-l darame in urma cu ceva timp. Un val de adrenalina si enervare il umplu.