Seductie vanata

Cap XXI

Dedicatie pentru mica nebunica...pentru modul atat de dulce si funny in care intrebai de next ;)

Sub privirile Miei ce nu reusea sa mascheze prea bine intelegerea evenimenteleor proaspat petrecute Alessia fugi sa se schimbe si apoi in aceeasi liniste pornira cu masina brunetei spre Paul. Drumul nu fu lung dar ii oferi Alessiei timpul de reculegere, de repunere intr-o oarecare ordine a senzatiilor interioare ce il cautau cu efervescenta unui vin spumant, pe el..ca si cum disparitia lui din orizontul mainilor ei ii debusolase terminatiile nervoase.

Mia ii respecta tacerae si nu spuse nimic intregul drum, aruncand doar din cand in cand ocheade ce pareau sa contina un amestec bine camuflat de amuzament si curiozitate, domolite cu un pic de intelegere feminina.

Paul fu mai mult decat bucuros s-o vada pe Alessia, si chiar necunoscator de evenimente comenta intr-o doara:

-          S-a intamplat ceva, nu stiu ce e cu tine, dar imi pari schimbata, ti se pierde privirea in zare cand vorbeste omul cu tine.

Incercand sa ingnore accesul subit de tuse ce a apucat-o pe Mia, in timp ce sorbea o gura de cafea, Alessia ii raspunse:

-          Nu, nu mi s-a intamplat nimic, probabil sunt un pic distrasa de toate intamplarile. Nu e o zi obisnuita cand sa iti vezi fratele tintuit la pat.

-           E hai! nici chiar asa, ma descrii de parca sunt vre-un olog sau mai rau Nu sunt la pat, doctorii mi-au dat voie sa incep sa ma misc. Ai grija ce spui ca imi faci reclama proasta, la asa asistenta bruneta si apetisanta...m-as fi trezit si din morti. Paul ranjind  isi arunca privirea spre coltul camerei unde cocotata intr-un fotoliu Mia facuse ochii mari la el, uitandu-se la el cum incearca sa se ridice in picioare.

-          Domnul meu, ma bucur sa va vad atat de bine ancorat in realitate, dar aveti grija cu efortul, sa nu cumva sa fiti pus, subit, la un regim drastic de...odihna.

Paul aproape ca pufni in ras la vorbele iubitei lui, si o chema intinzand mana catre ea. Imediat ce aceasta ajunse si i-o dadu primi o sarutare lunga care o facu pe Alessia sa iasa tiptil din camera spre bucatarie.

Orele trecura in conversatii simple dar reconfortante si ziua se indrepta incet spre dupaamiza. King parea cel mai activ membru al familiei in preumblarile lui intre bucatarie si living, luand din cand in cand o pauza de somn in poala stapanului.

Fluturandu-si coada stufoasa in timp parasea bucataria unde fetele vroiau sa pregateasca cina, motanul fugi ca din gura de sarpe la auzul soneriei si inainte ca Mia sa apuce sa se indrepte spre hol se auzi vocea lui Paul:

-          Astept pe cineva, merg eu sa-i deschid!

-          Paul, o sa-ti ia o ora sa ajungi la usa si o sa obosesti, raspunse Mia jumatate imbufnata jumatate contrariata de cererea lui Paul

Dupa ce auzi mormaitul unui „bine bine” din partea lui se retrase inapoi in bucatarie trebaluind la mancarea ce incepea sa se contureze. Alessia se ocupa de ceva-ul dulce al serii si era cu nasul in laptopul unde cauta febril reteta perfecta.

Auzira usa deschizandu-se si in fundal o noua voce barbateasca se facu auzita acompaniata de ropotul ploii aparute brusc. Amandoua fetele isi aruncara privirile pe geamul bucatariei, nici una nu observase siroaiele de apa ce se scurgeau haotic de cateva clipe.

Inca alte cateva momente si vocea lui Paul se auzi strigandu-si iubita. Stergandu-si mainile in graba  Mia iesi repede din bucatarie. Daca Alessia ar fi fost atenta ar fi bagat de seama cum pasii cumnatei ei s-au oprit brusc la iesirea din bucatarie si apoi cu un „buna” scurt zise: