Seductie vanata

Cap VI

Parca era dimineata de Craciun, asa se simtea Alessia. Incepuse sa-i incolteasca o idee in minte, cum sa faca sa vorbeasca cu el, cand, ce as zica, isi derulase atatea scenarii in cap incat incepuse sa creada ca era demna de o incercare la Hollywood. Se hotari ca nu are rost sa-si incerce norocul dimineata, cine stie, poate avea el de gand sa se schimbe, seara oricum era altceva, aveau mai mult timp.

Se imbraca cu o pereche de pantaloni crem si o bluza in ape rosiatice si il astepta cuminte pe balansoar. El aparu cu cateva minute inainte de ora stabilita. „Batman” gandi ea, motocicleta neagra si lucioasa, iar el imbracat in combinezonul lui negru cu ceva insertii gri inchis, cu aparatorile pe tibie si casca aia neagra cu un desen fantomatic in tonuri de cenusiu, nu puteai sa nu simti un fior de pericol. Cum spusese Mia „ce fata poate rezista in a se juca cu focul?!”

El o privi, si se adanci in el sentimentul de tristete. „Sarada asta nu o sa dureze la infinit” isi spuse, nu stia cand sau daca va putea iesi din nebunia in care se bagase, se implinisera doi ani, putea la fel de bine sa mai fie inca doi ani pana cand isi realiza obiectivul. „Cum spusese Lord Tennyson?! Better to have loved and lost, than never to have loved at all.” „Mda, cateodata nu te poti abtine”.

Alessia ii spuse buna dimineata si apoi isi puse casca, el doar dadu din cap fara sa faca vre-un semn ca ar fi vrut sa vorbeasca.

Ea gandi „Lasa ca nu o sa mai joci mult timp jocul asta, vedem noi ce iese diseara”

El „Daca si asa nu ma pot abtine sa te vad in fiecare zi, si sa ma bucur cum te ti de mine, macar nu o sa-ti dau indicii care te ajute sa ma cauti cand voi disparea. Si iubito, am sa dispar cand revine masina, pentru binele amandurora”

Drumul a fost scurt ca intotdeauna, Mark avea motorul pornit si viziera lasata.

Alessia isi dadu casca jos si apoi dintr-o suflare ii spuse:

-          Te astept diseara la 5! Multumesc ca m-ai adus! si apoi aplecandu-se ii tranti un pupic pe casca, ca si cum l-ar fi pupat pe obraz. Apoi o lua la fuga spre birou fara sa se uite inapoi si chicotind.

Lui Mark ii venea sa rada si sa se duca dupa ea. II venea sa-si bage picioarele in ea de corectitudine si sa o sarute pe loc. Halal corectitudine, o farama de corectitudine intr-o viata pe care la o prima privire ea nu avea cum s-o inteleaga.