Seductie vanata

Cap VIII

O ora mai tarziu, Alessia statea singura in bucatarie, laptopul era pus pe repeat pe melodia lor, asa si-o declarase, melodia lor. Avea drept companioni un pahar de vin alb si casca de la el. Nu isi putea inabusi un sentiment de tristete, isi dadea seama ca era ceva in neregula, ceva destul de important si incepea sa realizeze ca se prea putea ca el sa nu vrea sa discute. Niciodata nu-si pusese problema ce avea sa se intample odata ce avea sa-si intalneasca marea dragoste, visase cu incordare la momentul asta dar niciodata un minut dupa. „Cata naivitate...” isi spuse si sorbi inca o gura din paharul brumat de vinul rece.

Isi simtea mintea neclara si obosita, rememora senzatia impregnata in ea cand el ii sarutase palma si isi stranse bratele in jurul corpului, incercand sa-si conserve energia care vibra in ea.  „E si maine o zi...” isi spuse si inainte sa urce la culcare saruta locul unde fusesera buzele lui.

Mark statea in intuneric, cum de se putea simti in acelasi timp in al noualea cer dar si in cea mai adanca prapastie a infernului? Ce sa faca? Nu putea disparea din afacerea in care era bagat, l-ar fi cautat si in gaura de sarpe, si facuse atatea promisiuni si nu vroia sa fi rabdat si riscat in zadar, dar niciodata nu se asteptase sa fie asa al dracului de greu. Fusese atat de aproape sa se intoarca la ea sa-si ingroape mainile in parul ei, sa o sarute pana ramaneau fara aer si o tina in brate pana ar fi adormit amandoi pe melodia aceea...

Cand s-a sprijinit de el, ascultand melodia, totul a picat ca piesele de domino, in secunda aceea totul a prins contur. Se indragostise, total, irevocabil, parjolitor... ca atunci cand esti orb si vezi pentru prima oara lumina, e atat de frumos dar iti arde retina.

„Maine, maine si atat...”