Seductie vanata

Cap XIII

Mintea Alessiei lucra fara incetare, nu stia cum ar fi trebuit sa se simta dupa intamplarea cu Mark dar se nascuse in ea o incrancenare din categoria „Lasa ca iti arat eu!". Sarutul, chiar daca neasteptat, o umpluse de emotie si tresarire si cel mai important o asigurase ca el nu era indiferent. Poate ca asa a vrut sa para dar autocontrolul lui nu era chiar de fier. Fiecare por al fiintei ei recunoscuse asta in sarutul lui. Avea de gand sa descopere ce era cu el chiar daca avea sa rascoleasca tot orasul pentru asta.

Incerca sa afle subtil de la pariticipantii la inmormantare cine era barbatul, dar tot ce i se spusese era ca adusese ceva din partea unei alte persoane, un fost elev al arhitectului. Cum pista asta nu parea sa aduca multe noutati Alessia se concentra pe tatuajul de pe interiorul bratului lui, simtea ca trebuia sa afle fie ce reprezenta fie unde a fost facut, ceva care sa o duca mai aproape.

Ajunsa acasa il desena de mai multe ori incercand sa gaseasca in memoria ei fiecare detaliu, dar mereu ajungea sa viseze cu ochii deschisi la ceea ce urmase, la senzatiile pe care Mark le starnise in ea, la sarutul acela care o facea sa isi doreasca mai mult...si zambea rememorand intr-una capitularea amandurora. Avea nevoie sa-l gaseasca si sa-i demonstreze ca il cunoaste si ca vrea sa-l cunoasca in continuare.

In zilele ce urmara cauta pe internet masini ca sa o gaseasca pe cea care semana cel mai tare cu a lui Mark si apoi apela la ajutorul si cunostintele lui Mary.

Mary participase ca fotograf la un articol despre tatuaje. Intr-o seara trecu pe la ea si ii arata desenul. Incerca sa para cat mai degajata dar ii sorbea fiecare reactie si cuvant. Lui Mary i se parea cunoscut, dar tatuajul nu era unul intalnit printre propriile fotografii si vroia un pic de timp sa se mai intereseze.

Alessia petrecu cateva zile pe jar asteptand noutati.

Intr-una din seri pleca pe plaja si se plimba singura cu castile in urechi. Vantul noptii, imbatat parca de prezenta marii, ii involbura parul. Cu sandalele in mana isi taraia picioarele prin nisipul ce absorbea cu nesat spuma marii. In urechi ii rasuna melodia pe care o descoperise de curand...versurile pareau a fi scrise exact pentru ea...

" I've made up my mind, don't need to think it over

If I'm wrong I am right, don't need to look no further

This ain't lust, I know this is love

But if I tell the world, I'll never say enough

'Cause it was not said to you

And that's exactly what I need to do if I'd end up with you"

Aerul nu era rece dar pielea ei era mereu infrigurata, isi lasa mintea libera sa rememoreze tot ce traise si simtise pana atunci si sa exploreze in viitor, sa teasa scenarii si vise, sa le scufunde apoi in cuvinte si lacrimi pline de recunostinta sentimentelor impartasite.

Se plimba asa un timp, treceau pe langa ea tineri indragostiti, cupluri cu copii si catei care zburdau stropind tot ce le iesea in cale, oameni singuri care doar se bucurau de cerul plin de fasii pastelate, o lupta difuza intre ultimele reminiscente ale soarelui si cerul care se intuneca cu fiecare clipa, cedand noptii.

Reveria ei fu intrerupta de telefon, Mary o chema pe la ea, avea ceva noutati.

Alessia statea pe canapea, fata in fata cu Mary, care deja in ultimele saptamani de sarcina, incerca sa se aseze confortabil intr-un fotoliu-balansoar. Din atitudinea prietenei intelese ca vestile nu erau bune. Ce putea sa fie mai rau decat sa nu afle nimic, decat sa nu il mai gaseasca? Alessia nu isi putea imaginea, dar realitatea ii demonstra crud cat de usor iti poti dori sa nu fi stiut nimic.