Seductie vanata

Cap XX

Peste noapte Mark s-a mai trezit la tresaririle Alessiei, dar imediat ce o strangea in brate se calma, la un moment dat chiar se intoarse spre el si se cuibari in bratele lui in timp ce un picior dezgolit si-l spriji peste gamba lui. Pozitia era cu totul placuta, poate chiar prea placuta pentru a-i oferi linistea somnului si Mark reusi pana dimineata doar sa atipeasca intermitent.

Dimineata isi revarsa lucirile bucuroase si jucause printre liniile drepte ale draperiei. Mark clipeste incercand sa focuseze imaginea tavanului, se simte inundat de o calmitate si o caldura atat de straine incat isi simte sufletul aproape virgin in a asimila astfel de trairi. O greutate dulce ii apasa pieptul, parul ei sta rasfirat peste bratul cu care a cuprins-o si respira usor in somnul ce inca o domina, mana ii este asezata peste el intr-o cuprindere posesiva si la fel ca piciorului ei subtire ce il tine prizonier. Zambeste smechereste aproape gandind la roseata ce ar cuprinde-o daca s-ar vedea cum aprope il tintuieste in pat, desi el cu siguranta nu ar avea nimic de comentat, ba din potriva, se simte mai mult decat dornic sa cedeze oricarei dorinte a ei, articulate sau nu.

Incercand sa nu o trezeasca se strecoara din pat, ea mormaie ceva si dupa o initiala strangere de tricou ii da drumul rotindu-se pe partea cealalta dormind la fel de senin.

Mark inchide usa dormitorului si coboara in bucatarie unde cotrobaind prin dulapuri pune de cafea. Dupa ziua de ieri in care si-a consumat o mare parte din autocontrol, noaptea l-a testat in cu totul alte limite, la fiecare miscare a ei trupul lui raspundea inzecit, ideea unui dus rece nu-i aducea nici un confort, se simtea precum cafeaua care bolborosea fierbine in ceasca, crede ca poate doar o cada cu gheata sa-l mai aduca in simtiri.

Scutura din cap oftand cu greu, se puse la masa si lasa aburii cafelei sa-l impresoare. Avea nevoie de un moment de claritate, in ultimele douazeci si  patru de ore trecuse prin toata gama de emotii pe care si-o putea imagina si simtea ca daca nu se aduna o sa cedeze. Isi acoperi fata cu mainile si ramase acolo , in intunericul usor rosiatic propriilor palme, parea ca absorbisera intr-atat prezenta Alessiei incat parfumul ei inca persista in ele.

Pierdut in reverie nu auzi prima rasucire a cheii din broasca, ci doar pe a doua si tot ce reusi sa faca fu sa se ridice in picioare si sa faca o harta mentala a spatiului gandind unde si-a lasat arma. In secunda urmatoare ideea a parut total nepotrivita si s-a topit undeva in spatele uimirii care il cuprinse. In fata lui, le fel de surprinsa ca si el, statea o femeie, o tanara de fapt, migniona, bruneta cu niste ochi negri. Parul ei intunecat era spulberat usor de vantul ce intra prin usa uitata deschisa in socul vederii lui.

Privirea brunetei se schimba la surpriza la suspiciune. Duse mainile repede la poseta si intreba:

-          Cine dra...

Dar intrebarea se pierdu si gestul ei se relaxa cand ceva din spatele lui Mark ii atrase atentia. Surpinderea si neintelegerea erau intiparite pe fiecare trasatura. El se intoarse usor si o vazu pe Alessia tintuita pe una din trepte, cu ochii mari in aceeasi soc ca si bruneta.

Ar fi putut sa fie si in varful unei piramide ca Mark nu credea ca putea observa ceva din jurul ei, doar pe ea, cu parul ravasit de somn cu ochii mariti de uimire cu tricoul larg cazut de pe un umar si panatalonii scurti de pijama pe care cu greu se abtinuse sa nu ii dea jos cu cateva minute in urma cand a  trebuit sa-si ordone mintal sa se plece din patul ei.

Alessia isi puse repede ochelarii ca si cum spera ca nu vazuse bine si apoi cobari ultimele trepte cu o figura care-l facu pe Mark sa nu-si poata ascunde un zambet malitios.

-          Buna dimineata, zise el fara sa-si mascheze nici macar in ton neavoia de a izbucni in ras.

-          Buna dimineata, vocea ei era mica ca si cum daca vorbea prea raspicat ar fi iscat o avalansa. Mia, el este Mark, Mark ea este cumnata mea Mia.