Seductie vanata

Cap XXV

NA: Dragii mei cititori, majoritatea ar trebui sa decida genul apelativului...deci.... dragele mele cititoare ;)) (mii de scuze pentru populatia masculina care citeste - daca s-a simtit exclusa sau lezata! :P) va foarte multumesc pentru ca treceti p-aici, inca nu-mi vine sa cred ca mai toate capitolele ajung sa aiba cam 500 de citiri si ca la un moment dat in istorie chiar am fost numarul unu la nush ce sectiune. yeeeey! :))

Va multumesc mult mult de tot ca v-ati abonat la nebunia pe care o scriu eu aici, va sunt tare recunoscatoare! Nici nu stiti cate ranjete si chicoteli mi-ati adus!

Va astept comentariile si/sau intrebarile oricand doriti si ma bucur ca-mi suportati greselile de tastare si nu numai.

Imi pare rau ca postez atat de rar ...dar pentru moment nu reusesc sa maresc ritmul.

Intre timp va astept sa trageti un ochi si pe la cealalta lucrare de genul pe care o am pe rol "Razbunarea"

Acestea fiind spuse...nu-i mult, dar enjoy!

Viata are momente in care te face sa simti ca timpul are coordonatele lui proprii departe de masuratoarea clasica a oricarui ceas, fie el electronic sau mecanic. Uneori trece infinit de repede pana la momentul in care iti amintesti doar fragmente dispersate dintr-un cumul de ani si uneori, scurgerea lui e atat de inceata incat mintea umana, traind intens, se consuma si se zbate ca si cum trec milenii in doar cateva secunde.

Alessia era victima unui moment din ultima categorie. Asezata in genunchi langa Mark, simtea ca trece timpul s-a dilatat badjocoritor. Era condamnata sa numere, un rastimp ce il simtea ca pe o eternitate, pulsul slab ce palpaia la incheietura mainii lui. Sunase la numarul de urgenta si desi nu-si mai amintea convorbirea reusise sa transmita locatia.

Jumatate din notiunile de prim ajutor zburasera fara urma dar reusise totusi sa-si aduca aminte sa-i deschida viziera pentru aer fara sa-i scoata casca de frica unor leziuni la coloana, sa-l verifice de facturi si sa-i desfaca fermuarul gecii. Si verificandu-i semnele vitale il tinea strans de mana rugandu-se sa nu-si imagineze pulsul slab ce abia il mai percepea.

Lacrimi ii curgeau neincetat pe obraz si zarva din jur abia o observa in incordarea care ii comanda sa nu clipeasca si sa priveasca chipul parca adormit. Dara de sange prelinsa si uscata in coltul buzei lui nastea in ea temeri fara margini si hohote de plans ce cu greu si le stapanea. Singurul lucru care o tinea departe de lesin era incapatanarea cu care numara bataile pulsului, incercand sa estompeze orice altceva din ea sau din afara care ar fi putut-o deraia.

Si intr-un final a aparut ambulanta si apoi timpul a recuperat nemilos, trecand la extrema la care parea sa vajaie fioros pe langa ea, facand miscarile celorlalti mult prea rapide si mult prea nervoase ca si cum era singura care ramasese setata pe alte macazuri. Ca si cum totul era pe repede inainte, totul, mai putin ea.

Mark a fost aproape smuls din apropierea ei, sau poate ea smulsa dintr-a lui, nu-si mai dadea seama si apoi a aparut si o masina de politie. Totul parea sa capete o traiectorie la care ea nu putea decat sa fie spectator. Ca atunci cand te uiti la o pelicula de film la care doar poti sa reactionezi emotiv, dar niciodata fizic.

Mark fusese inconjurat de paramedici, si dupa ce au roit in jurul lui vorbind parca o limba straina, sau poate chiar incantatii, l-au urcat pe o targa si apoi sus in ambulanta.

Panica a scos-o pe Alessia din transa si aceasta aproape ca darma un cadru medical in alergarea ei. Vru sa urce dar n-au lasat-o. O tot intrebau cine este in relatie cu ranitul si ea nu gasea cuvintele necesare sa explice, iar ei nu aveau rabdare sa astepte. I-au spus fara loc de intors ca nu poate fi luata inauntru dar i-au dat numele spitalului unde aveau de gand sa mearga si numarul de identificare al ambulantei in cazul in care erau trimisi in alta parte.