Curva ta

Capitolul 3 Masca

P.O.V. Eric
-Vrei sa te culci cu mine? Ma intreaba Tania
Am inghitit in sec si i-am spus da.
-Atunci fa-o!
-Iubito, nu esti pregatita, se vede in ochii tai, nu te presez, o sa o facem cand vrei.
A lasat capul in jos iar eu i-am sarutat fruntea. Am ajuns acasa si mama ne-a primit calduros începând sa ii arate poze Taniei cu mine cand eram mic. Imi placea sa le vad razand chiar daca era pe seama mea. S-a auzit un ciocanit iar mama s-a dus sa vada cine e, in timpul acesta sarutand-o pe Tania.
-Pentru ce a fost asta? Si imi pune mana pe obraz.
-Imi era dor de tine.
-Eric a venit Ethan.
Au intrat in sufragerie Ethan salutandu-ne.
-Parintii mei organizeaza un bal caritabil pentru copii cu leucemie si ma gandeam daca vreti sa veniti.
Am vazut-o pe mama lacrimand. Nimeni nu stie de boala Samirei.
-S-a intamplat ceva?
-Ma emotioneaza copii cu probleme.
-Vom fi acolo.
-Va fi la ora 20, la resedinta noastra, vinerea aceasta, va fi un bal mascat, eu ple,c am venit sa va anunt.
-Multumim de invitatie.
Cand sa iasa ii vede pe Marc si Samira asa ca o asteapta.

P.O.V. Samira
-Nu il placi? Ma intreaba Eric.
-Ba da, dar nu e de mine.
-Ai dreptate, dar tot va trebuii sa vii cu noi vineri.
-Ce e vineri?
-Parintii lui Ethan organizează un bal caritabil.
-Si de ce trebuie sa vin si eu?
-Nu te putem lasa singura acasa.
-Nu o sa fiu singura, pot venii Nicole si Raluca la mine.
-Si familiile lor acolo. Nu se poate intampla nimic rau.
-Cum zici tu.
-Oricum o sa purtam masti.
-Mult mai bine. La cat ai ore?
-Acuuum. Si in doua secunde a si fugit pe usa.
Eu m-am aranjat stiind ca am timp o ora sa ajung. In timp ce ma îmbrăcăm telefonul a inceput sa imi sune, apărând numele Ralucai.
-Unde naiba esti? Ca sunt in fata portii tale de un sfert de ora.
-Imediat cobor.
Am inchis, mi-am incuiat camera si am fugit spre curte.
-Sunt aici gata ho.
-Urca!
Am urcat in masina gafaind.
-Mergi vineri?
-Da, ai mei ma obliga tu?
-Da, o sa vina si varul ala al lui Alex, abia astept sa il vad, m-a sunat aseara.
-Hopaaa.
-Cum merge cu Marc?
-Bine, ne intelegem bine.
-Asa incepe totul.
Am intrat in parcarea liceului cautand masina lui Nicole, dar nu am vazut-o nicaieri.
-Probabil ajunge mai tarziu, imi răspunde parca citindu-mi gandurile Raluca.
Ne-am îndreptat spre sala de sport unde aveam prima ora ajungand si Nicole langa noi.
-Ai intarziat.
-Mereu o fac.
Eram in vestiar punandu-mi bascheti cand un grup de baieti condusi de Ethan intra. Unele fete au început sa tipe, altele sa se acopere, altele sa se dezbrace cat mai repede incercand sa le atraga atentia.
-Ce faci iubito? Intreaba Ethan si se apropie de Nicole.
-Ohh Doamne Ethan iesi de aici cu tot cu grupul tau. Tipa o fata.
-Faci pe dura Vanesa vrei sa zic de fata cu toate fetele astea ce s-a intamplat?
Vanesa a lasat capul in jos fara sa mai spună nimic.
-Ce e aici? Intraba antrenoarea intrand in vestiar.
-Nimic doamna.
-Stiti regulile, fetele cu fetele, baietii cu baietii.
Baietii au iesit, gandul meu era inca la apelativul folosit lui Nicole de Ethan, de cand e ea iubita lui?
Am intrat in sala începând incalzirea, ca de obicei eram ultima, sala era impartita in doua, baieti si fete, in timp ce alergam, Ethan mi-a pus piedica eu cazand si lovindu-ma la picior el zambind.
Mi-am mangaiat genunchiul si am continuat alergarea incercand sa il evit.
Ora s-a terminat si in timp ce imi schimbam pantalonii am vazut julitura din care tot curgea sange.
-Samira ce ai patit? Ma intreaba Nicole.
-Întrebă-l pe iubitul tau! A sunat mai răutăcios decat speram.
Am auzit-o oftand si mi-am cerut scuze.
-Stii ca nu voiam sa sune asa.
-Stiu, hai sa vedem ce putem face cu piciorul tau.
-Hai la doctor.
-E o julitura, si nu pot iesii in chiloti.
Mi-am pus un mic bandaj din trusa din vestiar si m-am îmbrăcat.
Ne-am dus la cantină cautandu-l pe Marc, am vazut ca statea cu Ann asa ca nu m-am dus la ei.
Mi-am luat briosa si cheesburgerul si m-am pus la locul meu obisnuit.
-Samira trebuie sa iti zic ceva. Imi spune Raluca inainte sa vina Nicole.
-Ce?
-Nu sunt iu.. dar este întreruptă de Nicole care apare langa masa.
-Ce nu esti?
-Nu sunt iubitoare de iepuri.
-Ok?
Marc a venit asezandu-se langa mine dar nu a spus nimic.
-Esti bine? Il intreb eu.
-Da de ce nu as fi?
-Pari abatut.
-Nu, nu s-a intamplat nimic nu îți face griji.
-Cum vrei.
Ziua a trecut fara alte incidente, la fel ca toata saptamana, era vineri si toata lumea se pragatea de marele eveniment.
Mi-am ales o rochie lunga de culoarea piersicii, zgarietura tot nu a trecut si o masca alba.
Am coborât si mi-am privit familia ce era foarte aranjata, l-am luat de brat pe fratele meu si am iesit din curte.
Niciodata nu am mers acasa la Ethan, ne-a intampinat un majordom conducandu-ne spre sala, si bine a facut ca altfel ne rataceam, era o cladire mare, inalta, regala, candelabrurile luminau puternic incaperea, priveam toti oamenii si cand usa cea mare s-a deschis am ramas muta, zeci de oameni, unii mai eleganti si snobi ca altii, mancaruri de toate felurile, mese nenumarate si nu in ultimul rand o scena de cel putin 8 metrii latime.
-Pentru ce e balul acesta? Il intreb pe fratele meu.
-Copii cu...off...leucemie.
O lacrimă era pe cale sa imi cada dar am impiedicat-o si am zambit.
-O sa fii bine?
-Sigur.
M-a luat in brate si am inceput sa umblu prin toata incaperea, el ducandu-se la grupul sau.
Am cautat-o pe Raluca dar nu am vazut-o asa ca am sunat-o.
-Unde esti?
-Langa fantana de ciocolată, port o rochie neagra.
Am cautat-o cu privirea apoi i-am facut cu mana atragand privirile ciudate ale tuturor, mi-am lasat mana si capul in jos si am mers spre Raluca.
-Arati superb. Imi spune ea.
-Nici tu nu esti mai prejos.
-Nicole si Ethan nu sunt impreuna, doar si-o trag.
-De unde stii?
-Mi-a zis Nicole.
-Si mie de ce nu mi-a zis?
-I-a interzis Ethan, vrea sa te faca geloasa, iar ea vrea sa si-o traga cu unu cu pula mare.
Am inceput sa rad.
Ne-am asezat la masa iar Nicole inca nu a venit in schimb familia sa da.
Am mers cu Raluca spre parintii ei.
-Ne scuzati, Nicole cand vine?
-Nicole nu vine, este pedepsita.
-Ohh, ne scuzati, o seara buna.
Am plecat de langa ei.
-Ala nu e cumva varul lui Ethan? Mahfud?
-O Doamne, te superi daca ma duc sa vorbesc cu el?
-Nu, du-te.
Am mers spre platoul cu sushi si m-am lovit de un baiat. Ethan.
-Ma scuzati, nu v-am vazut.
Am dat din cap si am vrut sa imi vad de drum cand m-a tras de mana.
-Vorbeste!
Am tacut si mi-a dat masca jos.
-Esti frumoasa. Cum poate fi atat de schimbător?
-Multumesc.
-Dansezi?
-De ce nu?
Si-a pus mainile in jurul taliei mele si eu in jurul gatului sau.
-Imi pare rau.
-Nu ai de ce.
-De ce porti rochie lunga?
-Inca mai am o julitura.
-Sunt un idiot.
-Nu te pot corecta aici.
Mi-am pus capul pe umarul lui.
-Te plac.
-Ai iubita.
-Nu e iubita mea.
-I-ai zis "iubito".
-Stiu, dar noi doar ne facem placere unul celuilalt.
L-am auzit pe tatal lui Ethan spunandu-ne sa ne asezam.
Am vrut sa merg la masa cu parintii mei dar deja erau alti adulti langa ei.
-Haide cu mine.
L-am urmat tinandu-ne de mana si am mers langa prietenii sai, unde erau si Mahfud si Raluca.
Tatal sau a inceput sa vorbeasca dar eu nu puteam fi atenta decat la buzele lui Ethan, muschii care se incordau la fiecare misare, si-a impleticit degetele cu ale mele.
Cativa copii au urcat pe scena, erau asa frumosi, dar o fetita mi-a atras atentia, parul scurt, brunet, ochi negrii, buze mici si rozali.
Domnul Monroe a intrebat-o cum o se numeste si aceasta a zis ca o cheama Amira, i-a intrebat si pe ceilalți dar nu am putut fi atenta decat la cea mica. Are 6 ani si parintii cand au aflat ca are leucemie au parasit-o intr-un orfelinat.
Oamenii au inceput sa doneze, copii au coborat dupa scena si eu m-am dus la ea.
-Ce frumoasa esti.
-Multumesc, pot sa iti vad fata?
Mi-am dat jos masca si am privit-o zambind.
-Si tu esti frumoasa.
-Vrei sa ne jucam?
-Da.
Am inceput sa ne jucam, alergam, radeam, ne mazgaleam cu ciocolata, toti se uitau urat la noi, dar nu imi pasa. Timpul a trecut iar eu eram la masa cu Amira in brate.
-Iti sta bine cu un copil. Imi spune Ethan.
-El cine e?
-Iubitul ei.
-E frumos, chicoteste Amira. Voi va sarutati de obicei ca in desenele Disnay?
-Da. Raspunde Ethan inaintea mea.
-Faceti-o acum!
-Haide iubito nu putem dezamagii copilul.
M-a sarutat, avea buzele la fel de calde cum mi le aminteam, ii mangaiam obrazul, treburam de emotie si dorinta.
-A fost asa frumos! O aud pe Amira in timp ce aplauda, m-am inrosit.
-Copii trebuie sa plecam spune femeia care ii insotea.
-Pa Samira, pe Ethan. Am pupat-o pe frunte.
-Trebuie sa iti spun un secret dar promite ca nu spui nimanui.
-Promit.
-Si eu am leucemie.
-Serios? Dar esti asa vesela si frumoasa.
-Si tu esti la fel.
-Haide Amira!
I-am dat un lantisor cu o masca si am pupat-o pe frunte.
-Ne mai vedem scumpete.
-Samira vin-o putin! Ma cheama Ethan.
Am mers la el si am plecat spre alta camera.
M-a sarutat iar eu i-am raspus.
-Ai buzele la fel de reci ca data trecuta.
-De ce am venit aici?
-Vreau sa vorbim fara sa ne deranjeze nimeni.

Omg e cel mai lung capitol facut. Ce vorbesc cei doi? Ce se va intampla cu Amira?
Am facut un mic colaj cu masca si rochia purtata de Samira? Casa lui Ethan si lantul Amirei.
*editat*