Capitolul 32 Alegeri

3.9K 159 2
                                    

Inca o zi plictisitoare...eu si Lucas abia ne vorbim, mereu e plecat sau atunci cand e acasa sta in camera lui vorbind la telefon.
-Lucas as cam vrea sa vorbim spun eu timida.
-Ce-i? Se rasteste el la mine eu lasand capul in jos.
-Imi pare rau ca te-am deranjat..voiam doar sa te anunt ca maine imi iau bagajele si plec...daca vrei sa ma concediezi inteleg.
-Ce te-a apucat?
-Pe mine Lucas? Nu eu dau pe acasa o data pe saptamana si atunci doar ca sa mananci, sa dormi sau sa stai in birou. Nu eu te ignor, nu eu iti vorbesc urat.
-Vrei adevarul?
-Da!
-Ma casatoresc!
Raman socata privindu-l fara sa respir.
-Kristinne respira, te-ai inrosit.
Deschid usa si imi iau bagajul gata facut fugind. Nu stiu unde. Dar fug.
-Kristinne asculta-ma, imi pare rau...
-Nu-mi pasa de parerile tale de rau cum nici tie nu imi pasa de mine.
-Ba imi pasa idioato de ce nu vrei sa ma asculti?!
-Ce mai e de ascultat? O luna m-ai amagit erau nopti cand nu dormeam ca sa te astept, in fiecare zi iti faceam tot felul de surprize si treceai pe langa ele, iti lasam biletele pe frigider, pe perna si tu le luai si le aruncai nici macar citindu-le. Ti-ai batut joc de mine in ultimul hal. Cand aveai de gand sa imi zici? In ziua nuntii? Mi-am facut griji pentru tine ca o idioata si tu ti-o trageai cu nevasta-ta.
-Asculta-ma dracu odata!
Tac. O sa inventeze o scuza care oricum nu va mai conta.
-Mama mea...
-Nu din nou.
-Taci sa iti spun.
-Mama mea ar putea murii daca nu ma căsătoresc cu aia.
-Dar Lucas...
-Nu vreau sa fiu cu aia...doar ca...
-Inteleg. Fug in camera mea luand bagajul pregatit de careva zile si cobor neascultandu-l.
-Kristinne asculta-ma!
-Ce mai am de ascultat?
Incepe sa planga uimindu-ma. Il priveam îngrijorată, l-am dat naibii de orgoliu si l-am luat in brate.
-Nu plange te rog, ce ai patit?
-Nu pleci? Spune el cu ochisorii sclipind de la atatea lacrimi.
-Nu plec, gata si il mangai cand isi pune capul pe picioarele mele.
-Shh gata, gata!
-Nu vreau sa ma căsătoresc cu aia.
-Atunci de ce o faci?
-Pentru ca nu vreau sa te căsătoresc pe tine.
-Nu inteleg.
-Mama mea a fost rapita si daca nu te casatoresc pe tine cu unu trebuie sa ma căsătoresc eu cu fata celui care a rapit-o.
-Vrei sa fii cu aia?
-Nu.
-Căsătorește-mă pe mine.
-Nu.
-De ce?
-Tu ai dreptul sa iti vezi de viata.
-Si tu.
-Ai face asta?
-Da.
Imi ia fata in palme sarutandu-ma.
-O sa te scap de el promit.
Afirm si adorm pe canapea.

P.O.V.Lucas
-Cosmin anulez nunta cu sora ta.
-De ce? Intreaba uimit.
-Te insori tu cu Kristinne, maine i te prezint, sa te comporti frumos.
-Bineînțeles.
Inchid telefonul si imi privesc ingerul care doarme incolacit de frig, nu ai dat drumul la căldură idiotule. O iau in brate si o duc in camera.
-E un baiat bun, daca te loveste sa imi zici, il omor, te iubesc.
-Mhm, si eu te iubesc.
O iau in brate, ea punandu-si un picior pe mine.

Urmatoarea zi
-O sa fie bine iti promit si o sarut usor si scurt.
Intram in restaurantul de langa plaja, unde am planuit sa ne vedem. Cosmin ne face cu mana indreptandu-ne spre el.
-Salut! Spunem amandoi la unison dand mana.
-Buna! Zice Kristinne rusinata.
-Buna! Ii spune Cosmin sarutandu-i mana.
Ne asezam la masa, ii vedeam privirea arzătoare pe corpul iubitei...sotiei mele...pardon...lui.
-Esti frumoasa Kristinne.
-Multumesc.
-Nu vreau sa fiu un idiot, si stiu ca nu vrei sa te casatoresti cu unu' pe care nici nu il cunosti, chiar imi pare rau dar nu e alegerea mea.
-Stiu.
-Lucas sper sa nu te superi dar as vrea sa petrec putin timp doar eu cu domnisoara mea. Kristinne esti de acord?
-Da, de ce nu...
-Ai grija. Ii soptesc eu la ureche muscand-o in timp ce ea se abtine se geama.
Ies îngrijorat si ma indrept spre casa.
P.O.V.Cosmin
E mult mai frumoasa decat in poze, picioarele lungi, parul roscat, buzele pline si roz, ochii albastrii.
-Si? Cand e nunta? Ma intreaba trista.
-Peste doua săptămâni.
-Ohh.
O iau de mana, dar nu imi da drumul, nu stiu daca de frica, sau nu a observat, sau poate doar se acomodeaza ca ideea.
-De ce ati rapit-o?
-Kristinne...nu eu am facut-o, eu si Lucas suntem chiar prieteni, parintii nostrii au conflicte, am incercat sa il conving pe taica-miu...imi pare rau.
-Ohh.
Am mai stat jumatate de ora apoi am pornit spre casa lui Lucas, am pupat-o pe obraz si mi-a facut cu mana.
P.O.V.Lucas
A pupat-o la dracu, o tinea de mana, stateam pe balcon si fumam, o sa fie a mea.
O simt imbratisandu-ma pe la spate plasandu-mi un sarut scurt pe spate.
-Te place. Zic indiferent desii explodam de nervi.
-Ba nu.
-Te-a sarutat.
-Pe obraz.
-Aici nu? Si o sarut pe buze apasat si carnal o iau in brate si o asez cu fundul pe balcon ignorand oamenii care treceau si ne ziceau sa intram, nu-mi pasa nici de mama, nici de nunta, nici de probleme, de nimic, o voiam.
-Te iubesc. Geme ea.
O iau in brate si mergem in dormitor.
-Stiu ca o sa fie sotul tau si ca o sa aiba voie sa ti-o traga cand vrea el, dar sa nu il atingi asa cum ma atingi pe mine, sa nu il lasi sa faca asta si ii sug un san.
-Promit.
Inca rosea, nu se uita mai jos de abdomenul meu.
-Uita-te! Murmur eu.
-Dar...
-Te rog. Ii spun eu ragusit stiind ca o sa o innebunesc ceea ce s-a si intamplat, gura ei formeaza un "O" perfect avand deja niste fantezii cu gura ei deschisa in momentul asta.
-Ma mir ca nu am murit pana acum. Spune ea si incepe sa ma sarute. .
A fost cea mai frumoasa partida de dragoste, o ador, ii ador gemetele, unghiile, parul de care am tras, sanii mari si rotunzi, fundul, buzele umflate de la atate saruturi, ochii in care nicioada nu am putut citii ce ascund, picioarele lungi, deschise mereu pentru mine si doar pentru mine, dintii, limba, gatul. TOTUL.

Hola oameni, capitol tocmai scos din cuptor, sper ca e pe placul vostru.
Love you ♥
*editat*

Curva taUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum