Capitolul 49 Făcuți de râs

1.6K 67 8
                                    

Am luat un taxi de alaturi si am plecat pe urmele lor.
Am vazut ca au intrat intr-o terasa. Am platit taxiul si in timp ce ei stateau inauntru, noi ne-am pus afara cat sa nu ne vada, dar noi pe ei da.
Mai erau inca vreo 7 fete inafara de Ann. Am ramas socata cand am vazut-o pe Bambi intrand.
S-a dus si l-a pupat pe Ethan pe obraz si i-a salutat pe restul.
Deja fierbeam de nervi.
L-am vazut pe Ethan luandu-si telefonul si apeland pe cineva, cand am simtit ca imi bazaie telefonul mi-am dat seama ca pe mine ma suna, am raspuns, bine ca era doar pe vibratii. Am raspuns.
-Ce faci iubito?
-Aa bine, cu colegii pe afara.
-Aa, unde sunteti ca vin la tine.
-Nu e nevoie.
-E si Flavius ala?
-Nu.
-Aa bine cu cine mai esti?
-Pai au plecat ceilalti, eu cu Raluca mergem la ea acasa.
-Pai ai zis ca esti cu colegii.
-Ce e cu interogatoriul asta?
-Calm iubito.
-Bine, pai aproape am ajuns. Te mai sun eu da?
-Da, pa, te iubesc, aa si nu in ultimul rand întreab-o pe Raluca daca vrea sa veniti la noi la masa.
Am ramas masca si m-am uitat spre ei si Ethan mi-a facut cu mana.
Am inchis repede.
-Ce a zis?
-Ne-ai vazut am spus eu cu teama in glas.
Am vazut ca mă suna iar.
-Sa nu va vina in cap sa fugiti! Si închide.
-Ar cam trebui sa mergem ii spun eu Ralucai.
Ne-am luat iar de mana intrand impreuna, ne era frica.
Am vazut ca nu erau locuri la masa, Ethan mi-a făcut semn pe piciorul lui, iar Mahfud a făcut aceeasi chestie cu Raluca.
-Deci cum v-a venit voua ideea sa ne urmariti? Intreaba Mahfud
-Paiii, stii tu...ii răspunde Raluca tematoare.
-Chiar nu stiu iubito.
-Nu aveam ce face...
-Dar cum ne-ati vazut intreb eu?
-Bambi cand a venit v-a vazut, d-aia i-am si spus sa ma pupe pe obraz sa vad daca te dai singura de gol.
Bambi a facut o fata de ingeras si eu am tacut.
Ei vorbeau între ei, iar eu si Raluca eram pe dinafara, nici nu stiu de ce m-am simtit prost cand nu m-a invitat sa vin cu ei.
Nici nu stiu cand am auzit ca pana la urma plecam.
-De ce ne-ati urmarit? Intreaba Ethan cand ne despartisem de grup?
-Pentru ca ne plictiseam.
-Puteati sa ne spuneti ca vreti sa veniti cu noi.
Am tacut, voiam sa il intreb de ce a chemat-o pe Bambi si pe mine nu, parca Raluca citindu-mi gandurile l-a intrebat.
-Totusi pe Bambi ai chemat-o.
-Nu-i adevarat.
-Atunci ce cauta acolo?
-Ea m-a intrebat unde sunt si i-am zis si a zis ca vine si ea, nu puteam sa ii spun sa nu vina.
-Aa...am spus eu fara sa mai gandesc.
-Totusi ati fost rele ca ne-ati urmarit, ne-ati facut de ras. A spus Ethan si eu si Raluca ne holbam la el.
-Ce vrei sa spui? Intreaba Raluca enervanta.
-Sa vina iubitele mai mici sa te urmărească, nu e frumos.
M-am simtit dezamăgită si i-am dat drumul de la mana inaintand, ma uitam la Mahfud dar se prefacea ca nu ne vede, semm ca e de aceeasi parere.
Am luat-o in fata cu Raluca.
-Iubito am ajuns la tine acasa. Imi spune Ethan din spate.
-Haide la mine! Imi spune Raluca.
-Bine.
-Iubito de ce nu vorbesti?
-Te fac de ras nu?
S-a apropiat de mine.
-Iubito, stii ca nu la asta ma refeream.
-Asta ai spus.
-Ok, suntem noi prea mici si prea proaste, iertati-ne.
Am spus eu incercand sa imi stapanesc lacrimile.
M-a prins de mijloc si Raluca mi-a dat drumul.
-Esti cea mai importanta pentru mine, nu asta spuneam...
-Voi nu aveti incredere in noi. Spune Mahfud.
M-am retras din bratele lui mergand spre casa Ralucai, cand am intrat eu vrut si ei sa intre, dar Raluca le-a inchis usa in nas.
Am urcat in camera ei si am sunat-o pe mama sa o anunt unde sunt.
Telefonul imi suna, era Ethan, ii respingeam.
-Niste nesimtiti, auzi la ei, ca ii facem de ras. Bine nu ii fac de ras uratele alea de la ei din clasa.
Am ras si am dat drumul la muzica
Dansam impreuna.
-Mai e putin si vine ziua ta, inca doua zile, ce o sa faci?
-Habar nu am.
-Oh Doamne, da doua zile, trebuie sa ne grabim.
Am vazut cum a oprit muzica si a inceput sa se invarta prim camera sunand tot felul de oameni.
-Bun deci spatiul l-am gasit.
-Raluca nu vreau sa fac cine stie ce sau sa dau nu stiu câți bani.
-Nu e problema de bani, potoleste-te, normal ca trebuie sa fie grandios, o data in viata faci 18 ani, inchirierea spatiului nu o platesti ca e un local al lui tati.
-Raluca!
-Taci, o sa fie minunat iti promit. M-a imbratisat. Eu si Raluca eram diferite, dar eram perfecte impreuna, puteam face orice.
Telefonul mi-a sunat, am vazut ca de data asta apelantul nu era Ethan ci...Nicole.
M-am uitat cand la telefon, cand la Raluca.
-Cine e?
I-am aratat si am ramas socata, Raluca mi-a facut semn sa ii răspund.
-Da Nicole?
-Samira am o veste buna, de ziua ta voi veni in tara.
-Oh Nicole, asta e minunat, abia aștept sa te vad.
-Si eu, totusi...
-Ce?
-Crezi ca Raluca se va supara?
Ma uitam la Raluca care incerca sa para indiferenta, telefonul meu fiind pe speaker.
-Nu cred.
-Tin mult la ea si as vrea ca noi sa ne reintregim, macar o zi.
-Si eu țin la tine cățea nenorocită, vin-o acasa mai repede, am nevoie de ajutorul tau sa organizez ziua fraierei asta.
Am vazut-o pe Raluca plangand.
-Oh Ralu, vin maine promit. Va iubesc.
A inchis probabil pentru ca si ea plangea.
Am luat-o in brate pe Raluca.
-Fraierele mele.
-Trupa se întregește. Tipa Raluca.
Trebuie sa mergem la mall.
-De ce?
-Haine, multe haine.
-Raluca, nici nu am asa multi bani la mine.
-Cum am zis, nu se pune problema de bani. Pentru surioara mea orice.
Am scos din geanta pastila si mi-am luat-o.
A cumparat trei haine asemanatoare, rosii.
-Bun, trebuie sa gasim rochia pentru seara. Trebuie sa fie una usor de dat jos, ca sa nu o rupa Ethan.
Am privit-o socata si am zâmbit.
Cautam rochia perfecta dar nicăieri nu o gaseam.
-Ma suna Ethan, sa ii răspund?
-Da.
-Iubito jur esti fata mea perfecta, te ador nu m-ai facut niciodata de ras, esti totul pentru mine, iarta-ma pentru ce am spus. Esti iubita mea geloasă si te iubesc. "Va iubim." Spune Mahfud pe fundal.
-Va iertam! Spun eu.
-Unde sunteti?
-La mall.
-De ce?
-Haine pentru ziua mea. Am spus râzând.
-Ah, vrei sa vin sa te ajut sa te îmbraci?
-Nu iubire, ma descurc.
A ras si după am închis.
-Maine nu te duci la scoala si nici poimâine, o sa vorbesc eu cu parintii tai.
-De ce?
-Ca avem multa treaba.
Ii vedeam sclipirea din ochi, era asa fericită, era in elementul ei.

-Am probat cred ca 30 de rochii.
-Nu e vina mea ca nu gasim nimic, trebuia sa ne fi pregatit din timp ca sa o facem pe comanda.
Mi-am dat ochii peste cap.
Pana la urma am plecat, fara rochia mult dorita.
Nu stiu cand si ce a vorbit Raluca cu ai mei de m-au lasat sa stau acasa.
Mama a venit cu o rochie pe mana,  era uimitoare.
-Am cumparat-o cu ceva timp in urma, Raluca mi-a spus ca ati tot căutat si am spus ca e momentul sa ti-o dau.
Am imbratisat-o, era rochia perfecta, albastra cu auriu cu maneci lungi dar cu decolteu adanc, scurta, foarte scurta.
Deja ma visam in ea.
Am adormit imbratisate, imi era dor de ea si de Nicole, abia aștept sa ne reunim.

*needitat*
Am lungit mult capitolul asta, dar vreau ca in capitolul urmator deja sa fie ziua Samirei, cu siguranta o să vă placă ce se va întâmpla atunci.
Cum credeti ca va decurge ziua ei de naştere? Va dau un indiciu. Se va întâmpla ceva ce ii va schimba viata.
În poza rochia primita de la mama ei.

Curva taUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum