Curva ta

Capitolul 11 Încă o problemă

Cand s-a sunat, am trezit-o, as fi vrut sa o intreb despre caderea parului, dar nu am vrut sa o îngrijorez. O priveam vrăjit, eram topit dupa ochii ei, acum plini de lacrimi.
-Te iubesc.
-Si eu.
-Toti se uita la noi.
-La ce dracu va holbati asa?
S-au intors la activitățile lor iar eu am sarutat-o bland fiindu-mi frica sa nu o rănesc.
-Of dragostea mea, trecem peste.
-E miercuri, nu vreau sa mai vin la scoala.
-Haide iubito, nu ai de ce, eu sunt aici, nu se atinge nimeni de tine.
-Stiu, multumesc!
Toata pauza am stat cu ea, nu imi pasa de nimeni si nimic, toti prietenii mei veneau la mine, dar le făceam semn sa o stearga.
-Am sport, ii soptesc la ureche cand se suna.
-Si eu.
Am ajuns in vestiare si ma durea sufletul sa o las in cuibul ala de vipere.
-Cum se mai simte? Ma intreaba Mario.
-Ca naiba, jur mi-e frica. M-a omorat cand am vazut cum plange, o iubesc.
-Frate tu chiar esti îndrăgostit, niciodata nu ai fost asa.
-Stiu, dar imi place sentimentul asta.
Cand am intrat in sala, clasa ei era pe partea cealalta a salii, era imbracata in niste colanti negrii si un maieu tot negru, ii era frig, am mers la ea si i-am dat hanoracul meu si m-a pupat pe obraz.
Am fugit ca o şcolăriță inapoi la clasa mea, sarutul ala pe orbraz, atat de inocent, dar mi-a umplut sufletul de fericire.
Am inceput alergarile, ea statea pe spaliere si isi ridica picioarele la piept.
Am jucat fotbal cu ceilalti baieti. Ea sarea coarda, am vazut cum mingea de baschet o loveste si am fugit la ea.
-Iubito, esti bine?
-Ma doare spatele.
La dracu mereu e ranita, ma privea in ochi si mi-a mangaiat obrazul.
-Nu te îngrijora, e o lovitura.
-Nu e o simpla lovitura.
-Haide la cabinet. Imi spune profesorul.
-O duc eu domnule.
A afirmat si am fugit cu ea inafara scolii.
-Ethan ce faci?
-Bine iubito.
Am urcat in masina si am plecat din parcare.
-Mergem la spital.
-Ceee? Nuu. Ethan te rog nu e nevoie.
-Iubito ai atatea lovituri, la buza, la ochi, la spate. Cum sa te las asa?
-O sa treaca, te rog nu vreau la spital.
A inceput sa planga si in cele din urma am cedat.
-Ai incredere in mine?
-Da.
-De ce nu vrei la spital?
-Imi e frica de spitale.
P.O.V. Samira
Am vazut ca răspunsul meu nu l-a multumit, dar a cedat, nu as vrea sa afle de boala mea.
-Unde mergem?
-La azil.
-Acum?
-Nu vrei?
-Ba daaa.
Am parcat in fata unei curti pline de flori.
M-a luat de mana si am intrat, privelistea era una trista. Intr-o parte unii bătrâni se jucau cu cartile, altii vorbeau cu vizitatorii, probabil copiii sau nepoții, altii doar stateau si se gandeau.
-Ethan, scumpete, ce ma bucur sa te vad. Suntem intampinati de o femeie ce era sustinuta de un cadru.
-Tanti Magdaaa! O pupa Ethan pe ambii obraji.
-Cine e frumusețea asta?
-Iubita mea, Samira.
-Credeam ca esti gay.
Am inceput sa rad si Ethan s-a uitat urat, dar amuzat.
-Ma bucur sa va cunosc.
-Si eu pe tine.
Ne-am dus la o masa si am fost serviti cu budinca.
-Iti place? Ma intreaba Ethan.
-Daca imi place? E geniala.
-Sa stii ca esti prima fata pe care o aduce aici.
-Ohh, va deranjeaza? Daca stiam nu veneam.
-Scumpo, nu-ti face griji, esti bine-venita aici, oricand.
-Multumesc.
Desii peisajul era unul trist, oamenii de aici erau veseli si plini de viata. Ma gandeam cum au putut copii lor sa ii lase aici, da, sunt foarte îngrijiți, eu totusi nu i-as lasa pe ai mei niciodata, daca as stii ca nu mai pot fi in stare, ca nu se mai descurca singuri, eu voi locuii cu ei.
Ethan s-a asezat pe un scaun in sala mare, si a inceput sa cante la chitara.(in media ce a cantat Ethan)
Spre seara am plecat, îl priveam pe Ethan cu alti ochi, dupa "mini concertul" mi se parea cel mai bland si mai sufletist.
-Ce ti-a placut cel mai mult?
-Cum ai cântat.
-Serios?
-Si budinca normal.
A inceput sa rada si mi-a mângâiat mana.
-Ai vrea sa ramai la mine? Ma intreaba incet muscandu-si buza.
-Ăm, nu stiu. Ce ar zice ai mei?
-Le zici ca stai la Raluca.
-Nu stiu ce sa zic.
-Haide sa incercam.
-Sa o sun pe Raluca.
*-Alo?*
-Ralu, dacă ai mei suna le zici ca dorm la tine.
-Pai unde o sa dormi?
-La Ethan.
-Bine, aveti grija nebunilor.
-Te iubesc, pa.
~end call~
-Deci? Ce a zis?
-Da.
A oprit masina si am inceput sa ne sarutam.
-Nu e bine. Spune el cand mainile sale se plimbau pe pieptul meu.
-Stiu, dar...
Ne-am departat si restul drumului am tacut.
-Sunt ai tai acasa?
-Nu mergem acolo.
-Oh.
Casa era la marginea orasului.
Cand am intrat am fost intampinata de sticle goale de băutură , prezervative folosite, țigări, haine împrăștiate si multe altele. M-am uitat intrebatoare la el dar privea in pământ.
-Am uitat de toate astea...doar ca.
-Hai sa strangem aici.
-Nu te-ai suparat?
-Nu. Am zambit fals, nu m-am supărat, dar m-a deranjat putin.
Dupa jumatate de ora totul era gata.
-Multumesc iubito, cred ca trebuie sa iti dau niste explicatii.
-Nu trebuie.
-Ba da, eu inainte aici faceam niste petreceri, cred ca ai vazut ca e la marginea orasului si am lasat casa pe mainile unuia de aici. Serios nu stiam, daca stiam nu te aduceam.
-Nu e nimic, nu te ingrijora.
Mi-a luat fata in palme si m-a sarutat, astfel cazand amandoi pe canapea. Mi-a ridicat bluza si s-a uitat la mine cu o privire gingașă, ne sarutam haotic. Ne-am oprit si am inceput sa ne jucam pe consola, normal câștigând el.
-Ti-e foame?
-Nu.
-Sigur?
-Foarte.
-Atunci, hai la somn.
M-a luat in brate si ne-am pus in pat adormind fericiti. Am observat ca incepe sa imi cada părul, in ultima vreme mi-am neglijat tratamentul, o sa merg maine la spital, acum ma bucur de îmbrățișarea plina de iubire a lui Ethan.
Dimineata, momentul acela cand te trezesti langa iubitul tau, cand te abtii cu greu sa iti treci mainile prin parul lui, cand ti se pare ca e cel mai frumos barbat si te simti norocoasă sa îl ai alaturi. M-am ridicat cu greu din pat si i-am făcut o cafea.
-Iubire, haide, e sase jumatate, trebuie sa ajungem la scoala.
-Mm. Ma trage peste el sarutandu-ma cu foc.
-Ti-am facut cafeaua.
-Nu mai bine stam noi si ne giugiulim.
-Haide puturosule.
-Inca un sărut si ma ridic.
M-am aplecat peste buzele lui si de la un sărut am ajuns la cinci minute pierdute.
-Ti s-a racit cafeaua.
-Dar tu te-ai încălzit.
Am ramas socata si putin rusinata de afirmatia lui.
-Nu am cu ce sa ma imbrac.
Mi-a adus o pereche de pantaloni si o bluza.
-De unde le ai?
-Imbraca-le şi lasa intrebarile.
Asa am si facut, in cele din urma ajungand la liceu.
-Ma duc la niste prieteni, vrei sa vii?
-Nu e nevoie, ma duc la fete, ai grija.
M-a sarutat si a plecat spre gasca lui.
Nicole vorbea cu Marc, i-am saluat.
-Samira, ce faci? Esti bine?
-Iti pasa? Până ieri parcă erai cu Ann.
-Stii ca nu e asa.
-Ba chiar asa este, ai tinut cu ea, asa ca nu te îngrijora tu de mine. Am tipat la el.
Ann a aparut in spatele meu si m-a tras de par, am inceput o bătaie ca pe ringul de Local Kombat. Multi o aclamau pe ea, Nicole a incercat sa se bage dar a fost oprita de un baiat.
Directorul ne-a oprit bataia.
-Te-ai schimbat. Imi spune Marc inainte sa fim duse in biroul directorului.
Oare are dreptate? Ann era mai mult moarta decat vie, eu am făcut asta? In ce m-am transformat?
Directorul a început sa vorbeasca dar eu doar stateam cu capul in pamant, usa s-a izbit si Ethan m-a imbratisat.
-Am auzit ce s-a intamplat.
-Imi pare rau, eu chiar nu am vrut sa fac asta, doar ca m-a tras de par si...
M-a sarutat cand a vazut ca incep sa plâng. Directorul a tusit asa ca am vrut sa ma retrag dar nu m-a lasat.
-Ai facut ce trebuia.
-Ce s-a intamplat? Întreabă directorul.
-Vorbeam cu Marc si ea m-a tras de par si apoi am inceput sa ne batem.
-Nu e adevarat, ea a sarit pe mine. Minte Ann.
-Cum poti sa spui asa ceva?
-Amândouă o sa aveti nota scazuta la purtare si nu o sa ramaneti suspendate trei zile.
Am tacut, ce puteam spune, eram vinovata. Nu ma deranja atat de mult ca voi fi suspendată , cat ma durea ca mi se va scadea nota. Atata timp de invatat pentru un moment de rabufnire.
Am iesit din birou.
-Vezi tu dupa scoala. O ameninta Ethan pe Ann.
-Stai cuminte, las-o, nu merita.
M-a sarurat apasat varsandu-si nervii.
Orele s-au terminat iar eu am mers acasa, apoi am plecat cu mama la control.
-Respecti tratamentul? Ma întreabă doctorul.
-Sincer, in ultima vreme nu prea l-am mai luat.
-Parul a inceput sa iti cada, ai ajuns la leucemie acuta mieloidă.
-Asta ce inseamna?
-Ca incepe sa se agraveze, sangele tau incepe sa aiba din ce in ce mai multe blasti.
-Cum pot sa scap de ele?
-Deocamdata ia tratamentul pe care ti l-am dat, e posibil sa începi sa sangerezi, ai grija sa nu te lovesti, poti da intr-o hemoragie.
-O sa am grija.
Mi-au mai facut un set de analize.
-Scumpo.. ma mangaie mama pe cap.
-Asta e mama, dumnezeu mi-a dat bani si o familie minunata, sa fiu iubita de baiatul pe care il plac, dar mi-a luat sanatatea, nu le putem avea pe toate.
-Esti atat de puternica.

Gata şi acest capitol, în capitolele urmatoare Ethan va afla de boala ei, să vedem dacă o să renunțe la ea sau o să o susțină .
*editat*