Capitolul 55 Părinți

1.3K 63 7
                                    

P.O.V. Ethan

Am  ajuns  acasa si am sunat mai multi baieti pentru a ma ajuta cu mobila. Cam in jumatate de ora a aparut camionul cu mobila si am facut "schimb", in scurt timp am reusit sa asamblam o mare parte din lucruri si sa le punem asa cum spusese Samira ca vrea.
I-am cinstit pe baieti,  iar eu si Mahfud am decis sa mergem acasa la Raluca.
Ne-a deschis Raluca, ce i-a sarit in brate lui Mahfud.
-Deci ce făceați?
-Ati aranjat ceva? Intreaba Samira.
-Sa zicem. Răspund eu. Dar am pus patul.
A început sa rada.
Peste cateva minute a aparut si taxiul lui Nicole pentru a o duce la aeroport, ne-am cerut scuze ca nu mergem cu ea, dar a inteles, dar i-am spus sa ne sune.
Am ramas in curtea casei toti 4 cand o masina foarte cunoscuta a aparut in fata casei.
Din ea a coborat mama Ralucai insotita de...tata?
Se uitau la noi si eu am luat-o pe Samira de mana si am plecat.
L-am auzit pe tatal meu strigandu-ma, dar nu m-am intors.
-Ethan stai pe loc!
-Sau ce?
-Lasa-ma sa iti explic.
-Ce sa explici? Ca umblii cu prietena mamei? Care e si mama uneia dintre cele mai bune prietene? Ca nu ai mai dat pe acasa de nu stiu cand?
-Oricum tie ce îți pasa?  Nu mai stai acolo.
-Nu conteaza, asta nu inseamna ca nu imi pasa.
Am continuat drumul de mana cu Samira.
-Ethan? Sper ca nu ai de gand sa ii spui mamei tale.
-Nu ii spun daca ii spui tu cat mai repede.
Tot drumul spre casa a fost linistit, Samira tacea, eu la fel, nu stiu ce as fi putut sa spun.
-Wow, cat de minunat ati aranjat. A sarit in bratele mele iar eu o strageam in brate, mirosindu-i parul usor ondulat.
-Vi la dus? Ma întreabă ea cu o fata draguta.
-Da.
Am facut dus, fara sa facem altceva.
Ne-am pus in pat, par care era mult mai confortabil ca cel vechi.
Telefonul a sunat, am răspuns si i-an auzit vocea mamei mele.
-Ethan, ne-am despartit.
-Of mama, calmeaza-te, vrei sa vin la tine?
-Nu e nevoie, nu am 5 ani.
-Sigur esti bine?
-Da.
-Vin acum.
-Iubito, trebuie sa plec.
-Vin cu tine.
-Nu e nevoie, e tarziu, nu-ti face griji, vin repede, sa ma suni.
-Da, ai grija.
M-am imbracat repede si am plecat spre mama.
Ma gandeam la ce as putea sa ii spun, in ultima vreme eu sunt sprijinul familiei, familie care s-a destramat.
Mergeam repede, am traversat fără sa privesc in stanga sau in dreapta, am simtit o durere apasatoare de cap si o voce de femeie care tipa in jur.

P.O.V. Samira
Il asteptam pe Ethan, an vazut ca nu apare asa ca am decis sa il sun, o femeie a răspuns, deja ma enervasem.
-Alo? Uite imi pare extrem de rau, iubitul tau este intr-o stare foarte grava, suntem la spitalul de urgente.
-Vin imediat.
Am sunat-o pe mama si au venit si m-au luat cu masina, i-am anuntat si pe parintii lui.
La camera de gardă am anuntat ca am venit pentru Ethan si un doctor a venit foarte repede.
-Sunteti parintii lui?
-Nu, imi pare rau, nu putem da detalii decât familiei.
L-am prins pe doctor de mână.
-Sunt iubita lui, in curand mana copilului lui, asa ca mi-ai spune mai repede cum se simte sau jur ca o sa fii tu in locul lui.
S-a uitat socat la mine, impreuna cu parintii mei.
-Pai deocamdata starea lui este stabila, are mici fisuri la picior, dar marile probleme sunt la cap, cand a cazut. Doctorul a plecat foarte speriat.
-Esti insarcinata? Ma intreaba mama.
-Nu stiu.
-Ce vrei sa spui?
-Nu stiu mama, am facut doua teste, unul e pozitiv, unul e negativ.
Am tăcut si au aparut si parintii lui.
-Cum se simte?
-E stabil, am spus eu.
Un politist a venit, insotit de o femeie.
-Tu! Am țipăt.
Tata m-a prins de mijloc, înainte sa sar la bătaie. A pus telefonul lui Ethan pe scaun.
-Dupa ce se face băiatul bine, va astept la sectie. A spus polițistul părinților lui.

Plângeam, plângeam atat de tare, stiam sala in care se afla, am vazut medici intrand si iesind cat mai repede din sala in care era el.
-Repede, il pierdem, am auzit un barbat tipand.
Am bufnit si mai rau in plans.
Era deja dimineata, tatal lui a plecat spunand ca are treaba. Mama lui a plecat sa aduca mancare si sa isi faca dus. Dupa maxim o ora a venit un doctor si ne-a spus ca s-a trezit.
Am fugit in salonul lui fara sa imi mai pese de cine am lovit.
M-am pus langa el strangandu-i mana.
-Samira...
-Sunt aici iubitule.
-Te-am vazut.
-Poftim?
-Te-am vazut, d-aia m-am trezit.
-Te iubesc.
I-am sarutat mana.
-Mi-e sete.
-Imediat.
Am pus repede apa in pahar si l-am ajutat sa bea.
-Te doare ceva?
-Inafara ca am un fier in picior si capul e pansat?
-Tot la fel de ironic esti.
-Cine mai e?
-Parintii tai tocmai au plecat.
-Poate d-aia m-am si trezit.
-Nu fi rau!
-Iubito am visat ca aveam un băiețel.
-Of scumpule, acum trebuie sa te relaxezi, ma duc pana acasa sa ma spal ca miros oribil.
-De acord.
-Si sa îți fac ceva de mancare? Sau vrei sa îți aduc ceva?
-Ciocolata.
-De care?
-Cu mentă.
-In maxim 30 de minute vin da? Sa nu pleci nicăieri.
-De parca as putea.
I-am făcut cu ochiul, i-am pus pe ai mei sa ma duca acasa. In timp ce faceam dus am auzit telefonul, am terminat dusul si am luat ciocolata din frigider, pentru ca avem foarte multa, fiind preferata lui Ethan.
-Alo? Samira s-a întâmplat ceva? De ce nu esti la liceu?
-Ethan e in spital.
-Ce? Venim acum.
Eram in masina in drum spre spital.
Mama a scos pastilele si mi le-a dat.
-Esti sigura ca vrei sa pastrezi copilul? Adică tu abia ai facut 18 ani, el are 19, crezi ca ar vrea?
-Nu stiu mama, chiar nu stiu, nici nu stiu daca sunt însărcinată si acum am probleme mai mari.
Am tacut. Am ajuns repede la spital, am intrat in salon unde era mama lui impreuna cu femeia care aproape l-a omorat.
-Ce cauta asta aici? Am spus eu cand am intrat in salon.
-Iubito, e ok.
-Nu e ok, aproape te-a omorat.
-Uite Samira..
-De unde stii cum ma cheamă?
-Ethan a vorbit toată ziua de tine.
-Prin toată ziua vrei sa spui astea 30 de minute, nu încerca sa te apropii de iubitul meu ca tot in închisoare o sa putrezesti.
-Iubito, te rog.
-Ce ar fi sa continuăm discutia asta alta data? Nu cred ca i-ar face bine lui Ethan. Spune ea.
-Pa Samy. Ii spune Ethan.
Mama lui Ethan a iesit impreuna cu ea.
-Ce e cu tine? Ma intreaba Ethan?
-Ce e cu mine? Aproape te-a omorat.
-Stiu iubito, dar a fost un accident.
-Nu pot sa cred ca imi faci asta.
-Dar nu fac nimic iubito.
Mi-am pus capul pe mana lui.
-Te iubesc.
-Si eu.
-Ti-am adus ciocolată.
-Mersi.
Am auzit tipete pe hol, si vocea Ralucai, am iesit si am spus ca sunt cu mine.
-Frate credeam ca dupa doua beri vezi sa mergi. Rade Mahfud de el.
-Vreau acasa. Îl aud pe Ethan.
-O sa mergem.
-Abia astept.
Ii priveam buzele si nu stiam daca e bine sa il sarut sau nu.
-Hai saruta-ma si nu ma mai analiza atat.

*needitat*
Capitol nou❤mersi pentru răbdare

Curva taUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum