Curva ta

Capitolul 42 Nu i-a spus?

Ne-am întors, ceilalti uitandu-se la mine. Am zambit, Ethan a continuat discutia cu acei tipi.
-Samira imi pare foarte rau.
-E ok.
Nu a mai spus nimic. Aveam mana incrucisata cu a lui Ethan.
-Iubire...i-am soptit eu.
-Da?
-Mi-e foame.
-Aici nu au mancare, striga-l pe Zoran.
I-am facut cu mana lui Zoran sa vina la masa noastra.
-S-a intamplat ceva?
Toti s-au uitat la el apoi la mine, eu nu stiam ce sa ii spun asa ca a preluat Ethan.
-Poti sa faci comanda la pizza?
-Da, desigur, cate?
-3.
-Cu ce?
-Una cu salam, doua cu sunca.
-Bine.
-Mersi! Am spus eu iar el a zambit.
Am intrat pe instagram sa vad ce mai e nou. Am vazut ca Raluca a pus o poza cu ea si cu Mahfud. Poza in care apaream si eu normal, fiind facuta in ziua cand m-am intors, dar pe mine m-a taiat. Am iesit si mi-am pus capul pe umarul lui Ethan.
In scurt timp a venit si pizza si am inceput sa mananc.
Niciodata nu vazusem niste "mafioti" sa manance cu atata pofta o pizza.

-Mai stam mult? Il intreb eu pe Ethan.
-Inca putin.
Am oftat si am asteptat ca "afacerea'' sa se incheie.
Intr-un final am plecat si Ethan m-a sarutat.
-Mi-a fost foarte dor de tine.
-Si mie iubitule.
-Unde mergem?
-Nu stiu.
-Hai la mine acasa.
-Bine.
Am ajuns la castelul caruia Ethan in zice "acasa" si cu o oarecare teama îl urmam.
-Parintii mei unde sunt? Il intreaba Ethan pe un barbat.
-Mama dumneavoastra este la bucătărie, iar tatal nu este acasa.
Ethan nu a spus nimic si m-a luat de mana mergând spre bucătărie
-Hei! Ii atrage Ethan atenția mamei sale care se întoarce spre noi.
-Săru-mâna!
-Oh, buna copii!
-Mama eu cu Samira mergem in camera mea, poti sa le spui sa ne aduca si noua ceva de rontait?
-Sigur.

Eu si Etham am mers in camera lui.
Cand am intrat m-a luat in brate si a inceput sa ma sarute.
M-a intins in pat si s-a urcat peste mine.
In scurt timp am auzit un ciocanit dar Ethan a spus ca nu mai avem nevoie. M-a intins in pat si s-a dezbrăcat, apoi a vrut si pe mine.
-Iubitule gata.
-Dar iubito.
-Te rog..
S-a oprit si eu la fel.
-Imi pare rau!
-Nu ai de ce.
M-am dus la baie.
M-am uitat in oglindă, aratam dezastruos. Am inceput sa plang, fara sa stiu de ce.
-Iubito esti bine?
-Da. Am incercat eu sa imi reglez vocea.
A intrat peste mine in baie si a vazut ca plang.
-Iubito ce s-a intamplat?
-Nu vreau sa ma transform intr-o curva!
-Iubito, asta nu o sa se intample.
-Dar uite ce am ajuns sa facem.
-Ti se pare ceva rau?
-Pai...am 17 ani...
-Iubito...relaxeaza-te! E ceva normal.
-Ti se pare normal? Am tipat eu la el.
-Linisteste-te.
M-a luat in brate.
-Nu vreau sa ne certam iubito, esti prea importantă pentru mine ca sa te pierd pentru o prostie.
-Asta nu e o prostie!
-Iubito, ne certam intr-o baie...
-Ai dreptate...
Am iesit din baie si m-am intins in pat cu mainile pe fata. Mi-a dat mainile dupa fata si m-a pupat pe frunte.
-Iubito nu o sa facem niciodata ceva ce tu nu vrei.
-Nu vreau sa ne despartim pentru ca eu nu sunt in stare sa iti ofer asta.
-Scumpo, nu ne-am despartii pentru nimic in lume, cand o sa fii pregatita, o sa o facem.
-Te iubesc!
-Si eu iubito!
Am coborat la bucatarie si l-am pus pe Ethan sa imi faca un sandwich.
-Mâr, ce bucătar. Am spus zambind.
-Si sunt doar al tau iubito!
Am mancat sandwich-ul si apoi am decis sa plec. Ethan a vrut sa ma conduca dar nu am vrut. Ma plimbam si ma gandeam la cate s-au intamplat cu mine de cand a aparut Ethan. Datorită lui am inceput sa simt ca traiesc. L-am vazut pe Mahfud, era singur, m-am gandit sa ma duc la el, sa il salut macar, nu stiam ce sa fac.
Am trecut pe langa el, lasand capul in jos, nu stiu de ce. S-a uitat la mine si mi-a zambit, oprindu-ma.
-Hei Samira, ce faci?
-Bine tu?
-Bine, nu stiam ca vi.
-Oh.
-Cat o sa mai stai?
-Pai raman aici restul verii si cursurile le fac tot aici.
-Oh ce bine, mi-a fost dor de tine! Si m-a imbratisat. Insfarsit am simtit acea îmbrătisare din iubire, dar nu genul de iubire pe care o simt cand ma imbratiseaza Ethan, genul de iubire pe carr o simteam cand ma imbratisa Eric. Desi de obicei o strica bagandu-ma cu capul la subratul lui.
-Ne mai vedem da? Ma intreaba el.
-Desigur!
Am continuat drumul, oare Raluca nu i-a zis ca ne-am certat? Sau ca m-am impacat cu Ethan? Nu cred ca nu i-a zis. Si totusi daca stie ce de a vorbit cu mine? Aveam tot felul de intrebari, pana am realizat ca am ajuns in fata casei mele. Am intrat ignorand tot ce e in jurul meu. L-am vazut pe tata si am mers sa il imbratisez si sa il pup.
-Ce faci scumpo? Cum esti?
-Bine.
-Cum de te-ai întors?
-Eu si Radu ne-am despărțit.
-Cum asa?
-Sa zicem ca nu mai mergea.
-Nu o sa insist, dar daca ai nevoie de ceva eu sunt mereu alaturi de tine.
-Stiu tati!
M-am dus in camera mea dar pe pat se afla....

M-am întors! Stiu că nu am mai scris de foarte mult timp si imi pare rau. Dar o sa ma revasez. Cine credeti ca era in camera Samirei?
*needitat*