Volumul 1
Kristinne avea o viata mizerabila,traia intr-o familie extrem de modesta ,aceasta este vanduta unui baiat de bani gata care la inceput o considera o simpla menajera,dar cu timpul devenisera mai apropiati daca prin apropiati intelegeti sa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In primul rand as vrea sa promovez cartile lui @AddaiAtt, doua dintre ele fiind bazate pe o poveste reala, a ei. In al doilea rand vreau sa va spun ca voi incerca sa termin cat mai repede cartea.
Zilele treceau, Samy sau cum naiba o cheama nu a mai venit la spital, am decis sa nu ii spun inca lui Ethan de posibila sarcina, azi o sa imi mai fac un test, iar maine il vor externa pe Ethan. Au fost doua saptamani foarte grele fara el. Din nou am ramas in urma cu lectiile, la fel si el.
-M-am saturat de patul asta!
-Te cred, lasa ca maine scapi de aici.
-Abia astept!
-Pai Samira e timpul sa pleci, orele de vizita s-au terminat! Ma anunta o asistenta, am stat atata timp aici ca deja mi-au retinut numele.
L-am sarutat pe Ethan si am plecat pregatita sa aflu adevarul.
Am ajuns acasa, am deschis sertarul in care tineam testul, m-am dus la baie si l-am facut, am asteptat 10 minute si cand l-am privit am ramas impietrita, era pozitiv. Am sunat-o pe Raluca.
-Alo?
-E pozitiv!
-Vin acum!
in nici 5 minute era la usa mea batand.
M-a imbratisat si eu am inceput sa plang.
-Ce ii voi spune lui Ethan?
-Chiar nu stiu. Ai spus ca atunci a visat ca o sa aveti un baietel, ti s-a parut ca e incantat?
-Nu mi-am dat seama.
-V-a trebui sa ii spui, o sa luati impreuna o decizie. Tu ce ai vrea.
-Nu stiu...
-Hai sa dormi, maine o sa fie o zi grea.
-Ai dreptate.
Am adormit cu lacrimi pe obraz. Mi-e frica de reactia lui, la fel cum imi e frica sa am un copil, nu ma simt pregatita.
*Dimineata*
Raluca facea micul-dejun in timp ce eu incercam sa imi aduc aminte ce s-a intamplat aseara, azi e timpul sa ii spun, azi o sa iasa din spital, azi e o zi decisiva.
Am ajuns la 10 la spital, Ethan era in patul lui aranjand hainele.
-Am veniiit! Tip eu la el.
-M-ai speriat!
-Asta era si ideea.
-Cata rautate.
Am ras, un ras fortat, l-am sarutat scurt si am inceput sa il ajut cu impachetatul.
Parintii lui au spus ca nu pot venii astazi pentru ca au treaba, eram doar eu si el, Raluca a plecat.
-Abia astept sa ajungem acasa. Ii marturisesc eu.
-Si eu.
Am comandat un taxi si am ajuns in cateva minute, am platit si l-am ajutat sa urce cele cateva scari, apoi am luat liftul. Am deschis usa si l-am ajutat sa se aseze, datorita lui Mahfud am reusit sa terminam apartamentul, cat timp eu eram la spital, el venea cu cativa baieti si aranjau.
-Am ceva sa iti spun.
-Spune scumpo.
-Sunt insarcinata!
-Esti sigura?
-Da, am facut 3 teste, unul negativ si doua pozitive.
-Asta e minunat, mi-a facut semn sa vin sa il iau in brate.
L-am imbratisat, nu ma asteptam la o astfel de reactie. Am inceput sa plang si el doar ma mangaia.
-Sigur e baiat, ca doar l-am vazut.
-Ce o sa ne facem cu scoala? O sa fie greu.
-Ai dreptate iubito, dar o sa merite, o sa fiu mereu langa tine.
-Ma bucur ca ma sustii.
-Cum sa nu o fac? Esti iubita mea.
Stiu ca e scurt, dar chiar nu stiam cum sa continui, ce reactie credeti ca o sa aiba parintii lor?
