Curva ta

Capitolul 28 Dragoste dublă

Dimineața a fost una veselă , datorită lui Cristi care țipa si se învârtea că pleacă din spital. La ora 10 a plecat. Eu si Radu nu am vorbit prea mult. Grabindu-se pentru a îsi duce fratele acasă. Dar mi-a spus că se va întoarce .
Raluca si Nicole au tot încercat să ia legătura cu mine dar le respingem orice apel. Încă îmi era teama că Ethan le-ar putea spune despre boala mea.
Fratele meu a tot incercat să îi găsească scuze lui Ethan dar nu avea rost să ascult. Tata a avut grijă să ne mai transfere bani si a spus că va veni si el. Era destul de frig aici asa că am luat un hanorac si am decis să mă plimb prin curte. Mi-am cumpărat o acadea si niște biscuiți.
Era ora 19 când îl văd pe Radu intrând intr-un suflet în salon.
-Ce ai pățit ? Îl intreb eu când îl văd gafaind si ud leoarca.
-Afara plouă si am fugit ca să ajung mai repede.
Am zâmbit si i-am luat jacheta punand-o pe calorifer pentru a se usca.

-Ce mai cauți aici? Întreabă Valentina.
-Am venit să vă văd .
-Să ne vezi pe toate sau doar pe Samira? Întreabă Laura chicotind.
-Pe toate.
Era deja ora 21 iar Radu trebuia sa plece. M-a luat în brațe si a plecat, nu înainte să îmi lase numărul său de telefon.
Ziua aceasta a trecut repede, nimic neobisnuit. Mă gândeam dacă până la urma Ethan va veni, daca ar veni, l-as ierta. Sper doar să il vad cât mai repede în fața mea si să stergem cu buretele tot ce s-a întâmplat.

Ziua mult asteptată a sosit. În ciuda faptului că eram foarte dezamăgită de el, îl asteptam cu nerăbdare. Era deja ora 10 iar eu stăteam numai în fața usii asteptandu-l. Trecuse deja o ora iar Ethan încă nu venise. Asistenta a venit la mine si a spus că trebuie să îmi dea tratamenul si să merg în salon, dar am refuzat-o si am convins-o să mi-l dea pe hol. Minutele treceau iar speranța că Ethan va veni, disparea. L-am vazut pe Radu venind ci desii eram supărată, prezența lui m-a bucurat.
-Hei? Ce faci aici?
-Astept pe cineva.
-De când stai aici?
-De la 10.
-Oh Samira. M-a luat în brațe iar eu am rămas în bratele lui plângând. Radu este un băiat bun, dar as fi vrut ca în locul lui,  cel ce mă îmbrățișează , să fie Ethan.
Orele treceau si chiar dacă toți se rugau de mine să mă mişc de acolo am ramas pe scaun, cu ochii ațintiți spre uşă. Speram să aibă măcar bunul simt să vină si să îmi fie alaturi. Trecuseră 4 ore. Nu am mâncat , stăteam si doar așteptam. Asa a decurs ziua mea, ziua care trebuia să mă facă să mă simt mai bine, persoana pe care o așteptam cel mai mult. M-a abandonat. Radu mi-a fost alături în fiecare secundă si m-a ajutat cu tot ce am avut nevoie...L-am sunat pe Ethan dar nu a raspuns asa că am decis să îl sun pe Eric. L-am întrebat ce face Ethan si mi-a spus să nu îmi mai fac speranțe . Urechile mele auziseră cuvintele fratelui meu, dar mintea si sufletul meu sperau să nu fie adevărat si în secunda urmatoare Ethan să intre pe usa si să mă sărute cum o face doar el. Nu înțelegeam de ce cu o zi înainte îmi spusese să am încredere in el si îi tot găsea scuze, iar acum îmi spune să nu îmi fac speranțe.
-Samira, fratele tău ti-a zis să nu îți mai faci speranțe , haide să nu mai stăm aici.
-Radu, dacă nu vrei să stai eu nu te pun.
-Stau cu tine.
-Multumesc mult. Chiar daca cel mai probabil nu va veni, as vrea să stiu că am fost aici si că l-am așteptat.
-Eu nu ti-as face asta.
-Stiu, mulțumesc.
-Samira e deja ora 22, eu trebuie să plec, pune-te să dormi.
-Mai stau până la miezul nopții.
M-a sărutat pe obraz si a plecat.

Miezul noptii a venit. Atunci mi-am dat seama cu adevarat ca el nu va venii.
M-am culcat cu lacrimi pe obraz, nu inainte de a privii pentru ultima data poza cu el.

P.O.V. Ethan
Stiam ca astazi era ziua cand ar fi trebuit sa ma duc la Samira, dar gândul meu imi spunea sa nu o fac. Nu avean tupeul sa dau ochii cu ea după ce s-a intamplat. Am decis sa o uit, sa uit ce a fost intre noi, sa uit unde e si de ce, sa uit ca am iubit-o si sa redevin eu, eu cel dinainte sa apara ea, eu cel ce nu mai pune nimic la suflet.
Telefonul începe sa imi sune si răspund cand vad ca e Marc.
-Baaai ce faci? Unde esti? Unde e Samira?
-Fac bine, sunt acasa.
-Samira e cu tine?
-Cine?
-Samira ba prostule.
-Vin-o la mine sa vorbim.
Marc e unul din cei mai buni prieteni ai mei merita sa stie. Chiar daca uneori aveam impresia ca o place pe Samira am incredere in el.
A intrat in casa fara sa mai bata la usa. Mama a tipat ca s-a speriat iar Marc si-a cerut scuze.

-Ce-i cu fața asta? Unde e Samira?
-Samira are leucemie, Samira e in Venetia la spital, Samira m-a parasit, Samira nu mai vrea sa ma vada.
-Baii nu glumii cu dastea.
-Nu glumesc...
-De ce nu te duci la ea?
-Am inselat-o si a aflat si nu o sa ma ierte în veci.
-Si crezi ca e mai bine sa stai aici si sa te prefaci ca nu o mai cunosti?
-Da, e mai bine.
-Esti prost.
-Multumesc.
-De ce nimeni nu stia ca are cancer?
-Nu a vrut sa stie nimeni.
-Cat o sa stea acolo?
-Nu se stie...
-Du-te si spala-te că puți si după hai sa iesim.
-Unde sa iesim?
-Taci!

Am tacut...Marc vrea sa ma ajute.
Am ajuns la pista.
-Concureaza!
-Marc, nu ma simt bine.
-Tocmai. Iti versi dracii acolo. Haide! Ma duc sa pariez pe tine.

-Rony?!
-Da? O, buna Ethan.
-Am nevoie de cauciucuri de ploaie.
-Concurezi?
-Da.
-Bine.

M-am pregatit de cursa, am luat o fata din mulțime alaturi de mine. Asa trebuia.
Cand fata din fata a lasat steagul jos, am pornit lasand in urma numai fum.

Era timpul pentru saritura fatala.
-Încetinește! Tipa fata al carei nume nu il stiu.
-Tine-te bine. I-am spus accelerand.

Fata a tipat si pentru cateva secunde am plutit. Am ajuns pe partea cealalta lasandu-i pe ceilalti in urma.
Am ajuns la final iar fata mi-a aruncat casca in fata.
-Stai. Am prins-o de mana si s-a uitat in ochii mei.
-Ce e?
-Cum te cheamă?
-Bambi. Dar nu e treaba ta.
-Acum ca am castigat si tu ai fost alaturi de mine, trebuie sa participi la petrecere.
-Nu multumesc, oricum nu am vrut sa fiu cu tine in masina. A tipat la mine iar eu am sarutat-o.

Se pare ca ideile celor doi nu mai coincid. Ce parere aveti de relatia dintre Radu si Samira? Dar dintre Ethan si Bambi?
*editat*
Sa stiti ca m-am chinuit foarte mult la acest capitol dar inspiratia nu m-a prea lovit si nu e asa strălucit pe cat speram. Promit sa ma revansez.
In poza Bambi