The Convergent [H.S Fan Fiction]

Capitolul VII

   Ma departez de el nesigura si'mi privesc reflexia incremenita.
  Canini mi se lungira iar ochii imi devenira rosii si pielea mai palida.

Il privesc pe Harry socata.

—Asta nu sunt eu.

El ma privi superior.

—O,ba da esti tu,Snow asa esti in realitate.

—Taci! Te urasc!

—Doar nu credeai ca esti o fata normala,nu?

  Ba da credeam asta dar nu o sa-i spun acest lucru.Ma strecor pe langa el si pornesc liftul.

   Stau cu spatele la el incercand sa-l ignor si sa uit ceea ce i-am provocat. Simt o mana pe umarul meu chiar cand liftul se deschide, dar nu ma intorc ci stau asteptand.

—Stiu ca ma urasti dar am fost cei mai buni prieteni intodeauna si chiar daca nu mai vrei sa vorbesti cu mine,spune incet cu o voce rugatoare si'mi pune ceva in palma.Promite-mi ca nu-l vei arunca.

  Incuvintez si ies din lift mergand spre camera lui Louis.
Bat la usa si astept.

—Imediat! il aud stigand.

  Zambesc si cand sa'mi trec mana prin par imi amintesc ca am ceva in mana.
   Imi deschid palma si acolo gasesc un lantisor cu un jad in forma de inima.
  Mangai piatra fermecata de frumusetea ei iar usa se deschide iar pe ea iese Louis imbracat cu o pereche de pantaloni gri de trening si un tricou alb.

—Hei! imi spune si ma trage intr-o imbracisare de urs.

—Buna,ii spun zambind cand imi da drumul.

  Louis ma priveste zambind dar atunci cand imi vede lantisorul de la Harry se incrunta.

—Vreau sa vorbim Snow.

Il privesc confuza.

—Bine.

—Hai in camera,spune si-mi deschide usa.

  Intru si ma asez pe pat in timp ce el isi trage un scaun asezandu-se pe el.

—Ce sa intamplat in dimineata asta?

  Si incep sa-i explic ce sa intamplat cat de detaliat pot dar desigur nu-i spun tot ce sa intamplat in lift.

—Si mi-a pus lantul in mana rugandu-ma sa-i promit ca nu-l arunc,de ce?

Louis ma priveste ganditor dar apoi imi zambi bland.

—Lantul a apartinut unei persoane foarte importante pentru Harry.

—Dar de ce mi la dat mie?

—Snow nu cauta la mine raspunsurile la care numai Harry iti poate raspunde.

—Esti imposibil,ii spun bonsumflandu-ma ca un copil de 5 ani.

—Maine seara va fi un bal in cinstea venirii tale iar tata va fi prezent.

Il privesc ingrozita.

—Un bal?Tata?In cinstea mea?
O nu,nu,nu,nu trebuie sa faca asta,te rog fal sa se razgandeasca.

—Imi pare rau dar nu pot.

—Nu stiu sa dansez plus ca nu am rochie,ii spun.

—Vom merge la cumparaturi dupa antrenament iar la dans te ajuta Harry.

—Dar de ce nu ma inveti tu?

—Pentru ca probabil o sa te calc pe picioare.Acum hai ca o sa dureze ceva antrenamentul,spune lundu-mi mana si ridicandu-ma.