Beauty And The Beast

6

Cea din poza este Skylar. Va rog sa cititi ce este la final.

Harry

"Mai mananci din alea?" a spus Skykar si am dat negativ din cap, privind-o cu atentie.

Ea a ridicat farfuria din fata mea si a aruncat resturile oualelor in cosul de gunoi, apoi a pus farfuriile la spalat, curatandu-le de mizeria galbenusului, farfuriile fiind acum curate si albe imaculat.

Este cam ora 15 dupa-masa si pot spune ca telefonul pustoaicei a sunat in continuu. Ba taica-su, ba nu stiu ce prietena de la bar, si timp de doua ore, de cand ne-am trezit, gura ei a trancanit incontinuu. Cred ca o s-o iau razna daca nu se opreste.

"Cred ca mama ta este destul de ingrijorata ca tu acum nu esti acasa si ca nu i-ai raspuns tatalui tau." am spus calm, pe un ton ragusit si intelegator.

Ea doar a schitat un zambet scurt si a negat din cap.

"Mama nu ma poate suna." a spus incet si si-a sprijinit corpul de blatul din marmura al bucatariei.

"De ce? Nu are credit pe mobil?" am luat-o in deradere si ea a zambit.

"Mama nu poate suna din alt motiv." a spus bland si si-a privit mainile.

"Nu are un mobil? Iti pot da niste bani ca sa-" insa am fost intrerupt.

"Inceteaza sa arunci banii in stanga si in dreapta, Harry! Priveste in jur! Nu toti sunt bogati ca tine. Nu toti au ce sa manance. Nu toti au o casa. Nu toti au o familie." a spus exasperata si sprancenele mele s-au incruntat.

"Familie? Cine a zis ca am asa ceva?" am zis incruntat si ea m-a privit.

"Nu am spus ca tu ai avea sau nu. Vorbeam la modul general. Nu toti au o mama sau un tata. Sunt orfana de mama." a spus si in momentul acela, cerul mi-a cazut in cap.

Simteam cum tot ceea ce creasem pana acum cu Skylar, fie mult, fie putin, s-a spulberat in mii si mii de bucati. Simteam cum ma scufund in ocean si ca nu ma pot ridica la suprafata. Simeam ca ma sufoc in propria mea aroganta si in propriul meu ego.

Ea nu are o mama. Ea nu are o femeie care sa o indrume. Ea nu are candura mamala de care o adolescenta ca ea are mare nevoie la aceasta varsta.

Eu daca o sa am vreodata un copil, nu o sa fac ceea ce mi-au facut mie parintii. Nu o sa il bat sau pedepsesc fizic, nu o sa il amenint cu moartea sau sa ii spun ca il trimit la casa de copii. Sau cel mai grav, nu o sa ii distrug viitorul si viata, asa cum parintii mei au facut-o.

Primul meu instinct a fost sa oftez si sa imi cer iertare, insa stiam ca nu o sa o ajute, asa ca m-am ridicat de pe scaun si am mers spre ea, luand-o in brate si strangand-o usor, ramanand surprins cand mainile ei palide s-au asezat pe umerii mei, semn ca mi-a raspuns imbratisarii. Eram socat. Oarecum prostia mea a fost constructiva.

*

"Ai grija." i-am spus bland si ea a dat zambind din cap la mine, intinzandu-se si sarutandu-mi obrazul, apoi iesind din masina si plecand spre intrarea in casa ei.

Imediat ce imbratisarea noastra se terminase, telefonul pustoaicei a sunat, tatal ei spunandu-i sa vina acasa. Parea destul de nervos.

Mi-am lins buzele si am pornit motorul masinii, incepand sa conduc spre clubul in care am fost aseara cu ea. Inca nu m-am lamurit cu privire la ce era in sucul ei de visine, si am de gand sa aflu.