The Wild Wolf

Putere

  Ajungand in varful muntelui unde imi place sa privesc toata lumea, profit de razele de soare care se strecoara printre norii de pe cer, iau o gura mare de aer, inspire si imi dau drumul. Cel mai distractiv este atunci cand alerg ca nebuna cat pot de repede pana jos.

Nu ma mai puteam oprii si eram asa de fericita bucurandu-ma ca un copil mic cand abia invata sa mearga. Simteam adrenalina in corps i vantul care imi ciufulea blanita imi provoca oplacere fantastica, nici nu stiu cum ocoleam copacii dar cert e ca nu a durat mult pana cand m-am izbit de ceva. Ce frumos este sa te bucuri de lucruri marunte dar ce trist ca orice se poate sfarsii in orice clipa, insa stiu ca nu-i nimic intamplator.

Eram foarte ametita iar din urechiusa mea dreapta incepuse sa curca un firicel de sange care se racea din ce in ce mai repede. Mi-am indreptat privirea catre mica pata de sange care patase deja plapuma de zapada apoi mi-am intors capul un pic ametita sa vad peste ce am dat. Era inca un lup statea intins pe zapada...ne ciocniseram rau dar eram asa euforica incat nu l-am vazut asa ca a fost imposibil sa evit acest accident. M-am iapropiat mai mult ca sa vad daca era teafar insa m-am retras imediat ce am vazut ca deschide ochii. Asigurandu-ma ca inca nu ma vazuse am decis a ma ascund pentru ca trebuie sa recunosc, imi era frica.

Il priveam printre tufisuri cum se straduia sa se ridice apoi si-a indreptat privirea fix catre locul unde stateam ascunsa. Inima imi batea asa de tare si stiam ca ma simte insa speram ca o sa plece fara sa fie interesat de fiinta care l-a lovit zdravan la cap. M-am apropiat de locul accidentului si am vazut lant de gat. Era o bucata de lemn lustruit ca un pandantiv pe care era scobita cu atentie in interiorul lemnului luna si soarele. Era foarte frumos insa mi-am dat seama ca era ceva misterios cu acel simbol. Probabil provenea dintr-o haita destul de avansata in ceea ce priveste cunostintele despre energii si puterea fiecaruia de ale folosi intr-un mod sau altul. Si eu aveam un lant foarte asemanator cu al lui, un pandantiv de lemn inchis la culoare prins de gat cu un snur de piele vechi care avea, de asemenea, scobit in el o labuta de lup...Daca l-as fi pierdut as fi fost distrusa pentru caera singurul lucru care imi ramasese de la familia mea pe care am pierdut-o in timpul razboiului dintre lupi si vampire. De atunci am fugit din haita mea, oricum nu mai ramaseseram multi din ea, si am invatat sa traiesc singura. Mi-am vazut parintii murind si nu cred ca exista un lucru mai dureros ca acesta. Sfasiati...toti erau sfasiati de demonii aceia care voiai sa puna stapanire pe tot ce misca.
Tot timpul am fost si inca suntem in conflict cu ei, chiar daca eu nu m-am mai integrat in lumea asta. Noi suntem meniti sa pazim ceva ce ei isi dores cu toata fiinta lor: puterea eterna si viata fara de moarte. Si-o doresc atat de mult incat sunt in stare sa distruga orice le stau in drum. Am fugit imediat dupa ce razboiul a luat sfarsit pentru ca pierduseram insa spre fericirea noastra, vampirii inca nu stiu unde se afla si cum pot sa ajunga la aceste doua lucruri foarte importante pe care noi le pazim. De atunci umblu singura si incerc sa imi regasesc familia desi este foarte greu...nici macar antrenamentele nu mi le-am terminat tocmai de aceea nu sunt suficient de puternica cat sa infrunt orice este rau.
O sa pornesc in cautarea lui si poate o sa vrea sa ma invete cate ceva despre ce inseamna a fi lup. Poate asa o sa pot sa imi fac prieteni pe masura mea si sa aflu mai multe despre familia mea, ce este cel mai important, sa aflu de ce sunt in stare sa fac.