The Wild Wolf

Cascada Zender

   Am pornit incet incet spre varf pe picioare si ma gandeam la ce va urma. Inca eram in stare de soc si nu imi venea sa cred cate am de invatat si cu cate o sa ma confrunt. Dintr-o data Zyra nu mai era asa de rau cu mine si parea ca lui chiar ii pasa, sau poate doar se abtinea pentru ca atinsese un subiect sensibil cand m-a intrebat de lantisor.Lasandu-l pe el la o parte, ma gandeam la Emma care sigur era ingrijorata pentru mine si imi era frica sa nu plece de acasa ca sa ma caute si sa pateasca ceva din cauza mea pentru ca am mintit-o si nu i-am spus adevarul in acesti trei ani de prietenie... Ma simteam foarte vinovata ca i-am ascuns tot timpul asta, eu vreau doar sa o protejez de lumea asta salbatica a mea care este un loc periculos si nu s-ar descurca de una singura. Mi-am dat seama ca ar fi mai bine sa nu ma mai gandesc la ea pentru ca sigur o sa incep sa ma ingrijorez pentru buna starea ei asa ca am decis sa incem o conversatie cu Zyra. Tacuseram amandoi pentru mult timp ceea ce devenea o atmosfera cam incomoda.

-Acum unde mergem?intreb eu.

-La cascada Zender. Acolo vei avea prima ta proba. Se intoarce cu privirea si ma fixeaza cu ochii lui de smarald.

-Ok! Abia astept! spun eu entuziasmata mergand in urma lui cu doi pasi.

  Dupa ceva timp am ajuns intr-un loc de-a dreptul magic. Cascada era foarte inalta, stropi de apa care rataceau pe langa varsarea apei purtau cu ei un curcubeu minunat si unde se varza apa limpede se formase un lac care era acoperit de spuma creata de apa. Cum am vazut cascada si acel luminis un zambet si-a facut loc pe fata mea. Era mirif locul acela: multi fluturi colorati, lumina soarelui care se oglindea la marginea lacului, iarba deasa de un verde aprins de primavara si multe floricele colorate. Mi-as fi dorit sa se opreasca timpul in loc si sa ramanem acolo doar noi...adica...doar eu. Da...doar eu!
  Ne-am oprit langa niste stanci unde ne-am lasat rucsacurile si dintr-o data raman surprinsa pentru ca Zyra incepe sa se dezbrace ramanand in boxeri, se uita la fata mea care cersea o explicatie, sambeste in coltul gurii, imi face cu ochiul si sare in apa pur si simplu...fara sa zica ceva. Insa trebuie sa recunosc ca de cand am vazut apa aceea am avut o dorinta de a intra in ea.   

  Bine, nu m-am gandit ca o sa mai am ocazia sa il vad pe lupisor la bustul gol ceea ce nu mi-a displacut deloc. Iese cu capul la suprafata scuturandu-si parul de apa si imi face semn sa intru si eu. Dupa ce mi-am dat tricoul si pantalonii jos si am ramas doar in maieu si boxeri cu toate ca era destul de stanjenitor pentru ca se uita la mine in timp ce ma dezbracam, m-am arucat de pe stanca direct in apa imprastiind peste tot stropi de apa rece.

-Hai sa iti arat ceva! imi spune el scufundandu-se in apa.
  Habar nu aveam cat de adanca este apa sau ce vrea e sa imi arate asa ca am tras o gura zdravana de aer in piept si m-am scufundat in urma lui. Era de neinchipuit ceea ce puteau ochii mei sa vada...un intreg templu scufundat in adancimea unui lac micut. Lumina soarelui patrundea doar un sfert din adancimea lacui iar asta nu ne prea perimitea sa vedem bine asa ca trebuia sa ne folosim ochii nostii de lupi. Pesti de o frumusete rara inotau pe langa templul acoperit de alge. Inotam din ce in ce mai adanc pana cand nu mai aveam aer asa ca am fost nevoita sa ies la suprafata insa Zyra nu s-a intors dupa mine sa vada daca sunt bine sau nu. Dupa ce mi-am dat ochii peste cap la nepasarea lui Zyra, mi-am umplut plamanii pana la refuz cu aer si m-a scfundat din nou. Din cand in cand mai trecea cate un pestisor pe langa mine gadilandu-ma pe burta si ma mai scapa cate o bula de aer dar ma ambitionasem atat de tare sa il prind din urma pe nesuferitul ala de lup incat nu am vrut sa ma intorc din drum. Era de necrezut cat de tare ma poate ambitiona o persoana, nu vreau sa imi placa de el, trebuie sa am grija in privinta lui, pare cenul care se joaca cu inimile fetelor. Oricum nu e de nasul meu doar ca este tare enervant ca incepe sa imi placa nesimtirea si ignoranta lui. Dupa ce am ajuns in dreptul marei usi a templului care era decorata cu simboluri sculptate in ea dar care erau acoperite de alge si muschi verde, am intrat inauntru si l-am vazut pe Zyra la capatul celalalt al incaperii invadate de apa de culoare albastru inchis dar totusi vedeam foarte clar. Dupa ce am inotat spre el ne-am oprit amandoi in fata unui cerc foarte mare din piatra infipt in peretele templului cu niste simboluri insriptionate pe care nu le mai vazusem niciodata.

   Zyra imi face semn sa ma indrept catre centrul cercului si sa apas pe un simbol care arata ca un soare. Dupa ce i-am urmat ordinele si am atins acel simbol, toate celelalte semne s-au aprins luminand incaperea cu o lumina albastru deschis. Dintr-o data nu mai simteam ca nu o sa imi ajunga oxigenul pana ce voi iesi de acolo insa nu mai vedeam ce se intampla pentru ca lumina simbolurilor era orbitoare asa ca am incercat sa ma indepartez dar o forta a apei ma atragea catre un simbol al lunii. M-am lasat purtata de curentul apei iar acesta ma plimba de la un semn la altul incercand sa imi compuna niste cuvinte dintr-o limba veche, o limba a glifelor. Dupa ce s-a oprit, toate acele semne le aveam in minte puse in ordinea in care sfera de piatra mi le prezentase. Dintr-o data aceasta s-a retras in peretele templului provocand un zgomot terfiant si a incetat sa mai lumineze. Am inceput sa vad neclar si sa ametesc incepand sa ma scufund pe marmura tucoaze de pe jos. Nu dupa mult timp am simtit doua maini care ma cuprind de mijloc si care ma ajuta sa ma ridic la suprafata.

-Tomyris!! Tomyris trezeste-te!! Il auzeam pe Zyra care imi dadea palme peste fata incercand sa ma trezeasca.
  Am deschis ochii brusc iar acestia erau albastrii. Eu aveam ochii albastrii doar in forma mea adevarata, de lup, insa ca si om ii aveam caprui. Eram in bratele lui si ii simteam mana lui stanga asezata pe obrazul meu drept. Nu puteam sa il vad clar, nu vedeam nimic clar si inca eram foarte ametita dar, dintr-o data, dau capul pe spate si deschid incontrolabil gura din care iese un fel de fum albastru ce se raspandeste in aer si nu mai ramane nimic din el. Zyraxes era complet uimit dar si ingrijorat pentru ca nu avea nicio explicatie pentru ce mi se intamplase. Am inceput sa tusesc si sa scot apa din plamani afara iar el m-a ridicat in fund si m-a batut cu balma de vreo trei ori zdravan pe spate ca sa ma ajute sa scot apa afara.
-Doamne fereste! M-ai speriat! Sa nu mai faci glume proaste ca aceasta vreodata ca nu stiu ce fac cu tine! se rasteste la mine parand intr-adevar speriat iar mai apoi ma cuprinde in bratele lui si ma strange la pieptul lui masiv. A expirat usurat pe spatele meu ceea ce m-a facut sa mi se ridice parul pe mine.

  Eram confuza din cauza celor intamplate in acel templu insa imbratisarea lui m-a facut sa uit pentru un moment si m-am inmuiat toata incepand sa tremur de emotii. Ah...nu ar trebui sa reactionez asa! Ma urasc pentru asta! De ce trebuie sa inceapa sa imi placa de el?!
-Ce ai?! Iti e frig?! ma intreaba el uitandu-se nedumerit in ochii mei albastrii.
-Ah..nu! Sunt un pic socata...din nou. ii raspund cu o voce tremuranda.

-Ai ochii albastrii! De ce ai ochi albastrii?! Ma intreaba el apucandu-mi barbia cu mana lui si incercand sa gaseasca o explicatie pentru ce se mi se intamplase.

-Nu am nicio idee! Vrei te rog sa iti iei mana de pe fata mea? O spun eu cu rautate. Nu e ca si cum nu imi placea atentia lui dintr-o data excesiva dar nu voiam sa ma indragostesc de el asa ca este mult mai bine daca o sa fiu rea si o sa il resping.
-Ce ai vazut acolo jos? Ce ti-a aratat Sfera Cristalelor? ma intreaba el curios simtinu-se jenat dupa ce i-am atras atentia.
-Incerca sa imi spuna ceva dar nu stiu ce inseamna glifele acelea.
-Tomyris...timp de 100 de ani aceea sfera nu s-a mai activat si nu a mai comunicat nimanui nimic! Tu iti dai seama ce inseamna asta?! Tu ai ceva aparte si trebuie sa aflam ce avem de facut! imi spune el foarte mirat.
-Cum adica nu s-a mai activat? Cine a mai incercat sa ajunga la puterea cercului aluia vechi?! il intreb eu pe un ton de sarcastic.
-Tu esti bleaga?! Cum adica "cerc vechi"?! Se numeste Sfera Cristalelor si este foarte puternica desteapto! Doamne...cum de numai persoanele ca voi li se ofera astfel de responsabilitati?! se rasteste el catre mine foarte deranjat de isteriile mele.
-Stii ceva, dupa ce ca ma chinui sa accept aceasta schimbare si sa inteleg ce trebuie sa fac, tu nu stii decat sa urli si sa te enervezi din orice! Ii spun eu dand din picior ca un copil mic si rasfatat.

  Semne au inceput sa straluceasca pe mainile si pe picioarele mele iar apoi s-au stins ramanand imprimate pe pielea mea. Expresia de pe fata lui Zyra era comica dar stiam ca nu e nimic de ras, acum am niste semne pe tot corpul si habar nu am ce inseamna.

-Ce naiba...Oh, grozav! Acum iti apar si semne pe corp! Chiar imi faci treaba mult mai usoara! Imi spune el smucindu-mi o mana si incepand sa analizeze fiecare semn.
-Ti-am mai spus sa nu ma mai atingi! Chiar esti atat de greu de cap?! Ma smulg din mana lui si incep sa ma imbrac cu hainele aruncate langa stanca de pe care am sarit in apa.

-Acum suntem sensibile si la atingeri...ce sa-ti povestesc...spune el trecandu-si mana prin parul lui umed.
-Scuze ca ti-am ranit egoul. Continui eu fara sa ma uit la el. Incep sa ma imbrac si imi propun sa ii raspund rautacios la fiecare cuvant pe care il scoate pe gura.

  Nici macar nu inteleg de ce ma comport asa, nu imi sta in fire dar el ma scoate din minti...pff..."domnul a tot stiutor".