O fata diferita de toti ceilalti alege sa isi traiasca viata in salbaticie si invatand cum sa se controleze si cum sa lupte cu ceea ce este rau. O fata cu adevarat speciala nu doar pentru ca este un lup, ci si pentru ca este viitoarea razboinica car...
Ei erau cei care ma supravegheau inca de cand eram in pantecele mamei mele. Ei imi stiau trecutul, prezentul si viitorul. Dar eu consider ca destinul ni-l facem singuri dar mai cred si ca daca ceva trebuie sa se intample atunci se va intampla cu un scop anume. Mda...ma contrazic singura dar sincera sa fiu nu stiu care este adevarul, insa vreau sa il aflu.
-Foloseste-ti instinctele si gaseste ceea ce cauti. imi spune lupul maret.
-Eu nu caut nimic special aici...de fapt nici nu stiu de ce sunt aici.
-Concentreaza-te! Gaseste cea ce iti e menit sa protejezi iar apoi sa deti!
Eu eram asa mica si plapanda si nu stiam la ce se referea el dar fantoma mea stia clar ca este vorba de puterea eterna si viata fara de moarte. La ce s-a referit cand a zis: ''...si apoi sa deti!''? Eu nu o sa detin niciodata ceva atat de divin si nici nu am de gand! Dar de ce exista?! Ca sa creeze numai razboaie si neintelegeri datorita celor lacomi?! Niciunul dintre noi nu merita ceva atat de puternic!
Am stat sa ma gandesc un pic iar apoi am pasit incet intrand in labirint. Trebuia sa vad la ce se refera si eram tare curioasa ca si copil. Mergeam incet si alegeam de fiecare data sa o iau la stanga. Ma invarteam in cerc si eram nedumerita. Mereu am ales sa calc cu stangul in viata mea si de multe ori esuam in tot ceea ce incercam sa fac dar de data asta stiam ca totul o sa mearga bine si ca o sa gasesc ceea ce voia lupul intelept. Cu pasi mici dar repezi am ajuns in mijlocul labirintului unde pe un cristal turcoaze pe care crescusera muschi si licheni, levita deasupra ei o coroana facuta din cristale transparente. Era atat de frumoasa si parca ma ademenea sa pun mana pe ea si sa mi-o pun pe cap dar chiar daca eram doar un pui mic, eram constienta ca nu trebuie sa ma las condusa de lacomie si de dorinta de a o avea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
I-am intors spatele si eram gata sa plec dar am fost oprita de un zgomot facut de cristalul acela. M-am intors inapoi iar cristalul licarea si scotea sunetele unei inimi care pompa sange. Pe cristal se vedeau firicele care pareau a semana cu niste vene ce purtau un sange stralucitor si albastru. Era tare interesant si cum eram doar un copil m-am apropiat mai mult de el si am pus mana insa nu a fost prea bine pentru ca tot ce era in cristale se descarca in mine. Am incercat sa imi dezlipesc mana de pe el dar nu puteam, era ca si cum doi magneti foarte puternici se atrageau. Simteam cum sangele meu se raceste si ma durea atat de tare pentru ca simteam ca substanta aceea care intra in mine purta cu ea niste impuritati care imi zgariau venele si imi provoca dureri insuportabile. Nu puteam decat sa privesc cum eu, cea mica, stau si ma incarc ca o baterie dintr-un cristal care parea sa imi faca mai mult rau decat bine. Urlam de durere si plangeam cu lacrimi albastrui. Era asa de ciudat ce se intamplase cu mine in trecut. Dupa ce piatra mi-a daruit toata puterea ei am lesinat si eram aproape vanata de la vasele mele de sange care tocami se sparsesera. Simteam cum sunt inlocuite de alte tesuturi, simteam cum inima incetinea si isi reducea bataile, ghiarele si dintii mei se intarisera iar eu ma simteam din ce in ce mai puternica.
