The Wild Wolf

Intuneric...

  Ce poate fi mai rau decat momentul in care esti singur in intuneric si simti un aer rece care iti trece pe la picioare apoi fiori care patrund prin vene? Ce poate fi mai rau sa te simti singur cu umbrele si sa nu poti face nimic, sa nu te poti controla, sa nu poti sa iti stapanesti frica?

  Azi aveam sa invat sa le infrunt pe toate indiferent de cat de tare ma speriau. Azi trebuie sa invat sa imi controlez temerile pentru ca dusmanii tot timpul o sa imi caute punctele slabe si cum le vor gasi, nu vor ezita sa atace. In cazul acesta nu as avea nicio sansa, as fi doborata instant si nu din vina lor, ci din a mea.

  Ne-am adunat toti intr-o poienita cu iarba deasa si verde unde Maestra a inceput sa ne explice ca o sa ne supuna unor teste destul de periculoase deoarece daca renunti si te lasi patruns de frica, cam greu sa scapi cu viata.

  Parea ca vorbeste serios insa nu eram atat de speriata. Noi cinci nu eram singurii care se antrenau. Pe langa noi se aflau alti viitori luptatori care aveau cate o putere divina. Inainte de a fi supusi pe rand la testul de frica, o tanara copila era inaintea noastra. Maestra ii inducea anumite actiuni in minte facand totul sa para real in capul ei insa frica m-a cuprins in momentul in care am vazut ca fata a inceput sa sangereze si sa tipe de durere deoarece, pasarile, cele de care ea se temea, au navalit asupra trupului ei chiar daca acestea erau doar in mintea ei. Din pacate nu a reusit sa isi stapaneasca frica si a murit datorita hemoragiei. Nu a putut fi salvata, practic mintea ei a ucis-o, nu a stiut sa se controleze, nu a putut. Trebuia sa ma bazez pe mintea mea tampita care imi joaca feste tot timpul? Cum puteam sa fiu sigura ca nu o sa imi pierd controlul?

-Emma, haide! Incepem cu tine. spune Maestra luand-o de mana pe prietena mea. 

  I-a explicat ca o sa vada anumite lucruri si ca trebuie sa gaseasca solutii de una singura ca sa se controleze. Aveam mari emotii pentru ea.

  Peste doua minute testul Emmei a inceput. Era intinsa pe jos si respira greu. Nu puteam sti ce vede si nu puteam fi cu ea ca sa o ajut, tot ce puteam face era sa o privesc cum isi infrange singura temerile.

  S-a ridicat in picioare si a inceput sa planga dar dintr-o data s-a oprit. A luat arcul si a tras de cinci ori urland dupa fiecare sageata: " Unde esti?! Nu te pot vedea! Iesi afara!".

  Presupun ca se lupta cu niste umbre, habar nu am, insa nu era deloc placut sa o vad cum se chinuie. Dupa zece minute testul ei s-a incheiat cu bine. Eram toti fericiti ca a reusit sa isi controleze mintea. 

-Yuri, tu urmezi! 

  Eram tare curioasa cum o sa reactioneze Yuri dar tot ce facea era sa vorbeasca: " Nu vreau sa te dezamagesc! Adevarul o sa iasa la iveala si o sa se faca dreptate! Tu nu esti vinovat...eu am gresit, iarta-ma!".

  Si testul lui s-a incheiat repede dar nu aveau voie sa ne spuna ce au vazut si ce au simtit. Ma intreb ce s-a intamplat cu Yuri...

-Serena!

  Am urmarit-o cu atentie si pe ea si parea sa se lupte din greu cu ceva sau cineva pana cand a urlat dupa mama ei de durere...parea sa o fi pierdut-o in acea lupta. Taieturi au aparut pe corpul ei ca si cum renuntase sa mai lupte dar dintr-o data si-a revenit si a luptat in numele mamei ei. Dupa test nu parea deloc in apele ei, era pusa pe ganduri si parea ca Maestra ii rascolise prin cele mai crude amintiri.

-Zyra, esti pregatit?

-Da. spune el cu un nod in gat.

 Cand testul lui a inceput il vedeam foarte trist dar si manios. 

-Zyra poate ceda oricand...spune Maestra.

-Dar nu face nimic. spun eu mirata.

-O ba da@! Are o mare lupta de dus in interiorul lui. Se lupta din greu sa nu isi piarda firea, pe langa sufletul lui pur si bland dau tarcoale multe umbre negre ademenitoare. Daca cedeaza s-ar putea sa fie pierdut de tot...partea intunecata i-a gasit slabiciunea cea mai mare si tot ce trebuie el sa faca este sa nu se lase ademenit. Iubeste foarte mult o persoana incat si-ar da si sufletul pentru ea. Tot ce conteaza pentru el este ca acea persoana sa fie mereu protejata si sa fie mereu fericita.

  Dupa ce testul lui Zyra s-a incheiat, l-am luat in brate si i-am zis ca a fost foarte puternic ca sa treaca peste tot ce il necajea dar m-a indepartat de el si mi-a zis ca trebuie lasat singur pentru putin timp. Nici macar nu m-a privit in ochi...

  Poate un membru din familia lui inca mai traiestre si el vrea sa il protejeze cu pretul vietii lui. Sau, nu stiu, poate are un prieten drag care are nevoie de el si noi il retinem, poate are o iubita... Nu vreau sa ii stau in calea fericirii lui.

-Tomyris, este randul tau!

  Cand testul a inceput eram intinsa pe jos si blanita mea era uda pentru ca stateam intr-o balta. Mirosea a mucegai si nu puteam sa vad nimic pentru ca era intuneric. M-am ridicat si am incercat sa imi dau seama unde ma aflam. Nu eram in natura, ma aflam intr-o pivnita. La un moment dat am auzit niste voci si am vazut o flama de foc in fata mea. M-am speriat si am incept sa urlu iar apa din incapere crestea din ce in ce mai mult. M-am transformat in om pentru ca nivelul apei ma depasea si m-am rezemat de un zid. Nu mai vedeam nimic si nici vocile acelea nu se mai auzeau. Pipaind zidul m-am deplasat afara din incaperea aceea si am intrat in alta care avea un geam din gratar dar tot ce puteam vedea era luna de pe cer. Usor usor am inceput sa ma pierd cu firea si sa simt tot felul de atingeri reci pe corp si un aer rece la ceafa mea. Inima mea o luase razna iar genunchii mei se inmuiasera. Am inceput sa tremur de frica si sa ma gandesc ca totul este doar in mintea mea si ca trebuie sa ma linistesc insa nu era deloc usor. Priveam agitata in toate directiile si mi se parea ca vad siluete asa ca mi-am facut curaj si mi-am inchis ochii. M-am pus in fund si mi-am pus mainile pe jos. Incercam sa imi imaginez cum arata camera in care ma aflam si incercam sa fac totul sa para frumos. Imi imaginam ca stateam pe iarba si ca aerul rece care imi sufla in ceafa era vantul racoros de primavara iar atingerile reci, petale de flori. Totul parea mult mai placut si incepusem sa ma linistesc pana cand m-am trezit cu Zyra in fata mea. Nu mai era intuneric si nu intelegeam ce cauta Zyra cu mine. Am incercat sa vorbesc insa nu puteam sa scot niciun cuvant iar Zyra se apropia de mine privindu-ma ciudat. Era inspaimantator faptul ca nu puteam vorbi dar totul a devenit si mai bizar in momentul in care Zyra a inceput sa ma sarute pe gat si mai apoi pe buze. M-am lasat purtata de val insa saruturile lui deveneau dureroase. Fiecare sarut ma intepa si lasa in urma lui sange. Nu puteam sa ii spun ca ma durea asa ca i-am dat un branci insa el devenea si nai agresiv. Lupul din mine m-a salvat pentru ca singurul mod de a scapa de el era sa ma lupt cu el si sa il musc. A fost o batalie oribila intre mine si el insa din fericire testul meu s-a terminat cu bine. De ce am vazut lucrurile astea? Zyra parea sa ma sperie mai tare decat intunericul. Era ceva ce incepea frumos si se termina urat. Ceva ce te face sa crezi ca totul este bine dar la sfarsit ajungi sa iti dai seama ca sentimentele te-au tradat si ca nu este asa cum pare, ceva din care vrei sa te trezesti dar realizezi ca nu este un vis.

-Hei, esti bine? Sangerezi! ma acopera cu o patura Emma. Ce ti s-a intamplat?

-Nu stiu exact ce s-a intamplat...trebuie sa ma odihnesc! spun eu intristata de ce am vazut.

  In testul meu nu era vorba in special de frica ci de sentimentele mele. Nu prea inteleg de ce Maestra m-a testat in modul asta...

  Dupa o zi ca aceasta toti eram osteniti de oboseala. Depusesem mult efort psihic si gandurile nu ne dadeau pace. In fiecare dintre noi este o lupta grea de dus si ceea ce am realizat este ca nu exista frica. Frica este ceva care se produce datorita sentimentelor noastre. Cand iubesti foarte mult ceva sau pe cineva incat iti este frica sa nu il pierzi, cand dai gres si nu vrei sa se mai intample asta asa ca iti este frica sa mai incerci, cand nu ai incredere in tine si iti este frica de intuneric pentru ca atunci este cel mai potrivit moment cand te pierzi cu firea sau cand esti bantuit de amintiri crude din viata ta si tu stii care este adevarul insa il negi sperand ca o sa te poti mintii toata viata. Toata frica poate disparea numai in momentul in care nu te lasi condus de inima insa este cel mai greu sa iti infrunti sentimentele...