The Wild Wolf

Lumina astrelor

Dupa un drum de sase ore de mers in patru labe, "Marele Jmecher" se hotaraste sa facem o mica pauza.

-Ar fi mai bine sa ne oprim putin pentru ca se pare ca esti cam obosita. O sa stam douazeci de minute dupa care o sa ne continuam drumul.

-Dar eu nu am spus ca am obosit si nici nu m-am vaitat! Nu ma mai subestima! Cel care a obosit esti tu, dar folosesti pretexte stupide pentru ca nu vrei sa recunosti! ii spun eu pe un ton dispretuitor.

-Ah...dar ce suparate suntem astazi! Nu iti prea convine ca nu iti ies lucrurile din prima, nu?! Te-ai cam chinuit cu transformarea aia.

-Pff....Fiti atenti copacilor si frunzelor, vorbeste "Domnul Perfectiune"! spun eu incepand sa imi fac scena de ironie si sa gesticulez din maini.

-Mai usor cu gesticulatul mainilor! zice el. Am facut o pauza ca sa te odihnesti putin nu ca sa iti consumi energia aiurea!

-Pai ei bine nu vreau nicio pauza! Misca-ti coada si hai sa mergem ca se intuneca! Spun eu pe un ton autoritar.

-Bine dar mai avem opt ore de mers pana in varf si nu cred ca faci fata. spune el luand-o inainte. Vezi ca alt popas nu o sa ma facem.

Mergeam amandoi prin padure pasind pe muschii verzi de pe pamantul care se racea din ce in ce mai mult prevestind venirea noptii. Nu dupa mult timp luna rasare si isi strecoara stralucirea printre crengile copacilor luminandu-ne calea. Vandul se furisa printre frunze provocand un fosnet placut iar greierii incepusera deja concertul.

-Cat mai avem de mers? Intreb eu rupta de la atata drum.

-Eh...mai avem vreo trei ore. Vrei sa ne oprim aici si sa reluam drumul maine? ma intreaba el privindu-ma cu ochii lui mari si verzi care straluceau in intuneric de parca ar fi doua lanterne.

-Sincer sunt cam obosita...spun eu tolanindu-ma langa un copac.

Se aseaza langa un alt copac asezandu-si boticul lui umed si rece pe labe, inspira adanc, inchide ochii lui frumosi si isi pleaca urechile cazand intru-un somn adanc. Alesese sa doarma la trei pasi de mine, ca si cum l-as musca dar in fine, apreciez ca ne-am oprit chiar daca spusese ca nu o sa mai existe alta oprire. Ma simteam in siguranta cu el.
Dupa un somn odihnitor deschid ochii spre cer si privesc norii pufosi si albi printre frunzele copacilor pana cand am realizat ca eram singura. M-am ridicat brusc si am inceput sa ma uit impreujur sperand ca poate o sa il zaresc. Panica incepea sa puna stapanire pe mine iar ganduri groaznice imi inundau mintea. Dintr-o data un urlet spulbera linistea padurii facandu-mi ca parul de pe ceafa sa se ridice.

Am decis sa merg catre locul de unde se auzeau urlete si am vazut ce nu credeam ca o sa mai vad pana la sfarsitul pregatirii mele: vampirii incoltindu-l pe lupisorul meu enervant. Erau asa de infioratori si urati, corpuri subtiri si lungi, ochi care nu exprimau nimic inafara de rau si pofta de a ucide. Erau patru vampiri insetati de sange care avbeau de gand sa imi sfasie "Eroul". Evident ca nu puteam sa il las sa fie omorat de fiarele alea nenorocite asa ca nu am mai stat pe ganduri iar primul instinct a fost sa sar la gatul unuia dintre demoni punandu-l la pamant. Am muscat cat de tare si sadic am putut astfel reusind sa il omor. Vampirul s-a prefacut intr-o umbra neagra care se descompunea pana cand a disparut de tot. Alti doi demoni napadeau pe lupisorul meu iar eu nu stiam ce sa fac ca sa ii pot dobori asa ca doar ma invarteam in jurul lor maraind in timp ce ii priveam in ochi unde nu se citea niciun pic de compasiune sau iubire. Am ajuns sa fim incoltiti de cele trei ghene ala iadului iar eu eram foarte speriata pentru ca nu stiu de unde, dar au mai aparut inca patru vampiri. M-am uitat in singuri ochi frumosi, ai "Marelui Jmecher" si el mi-a soptit ca trebuie sa facem ceva numit "Stelaris" care putea sa ne ajute ca sa ii spulberam de pe fata pamantului. Habar n-aveam ce avea sa fie aia iar teama ca nu as putea sa ma descurc ma slabea din ce in ce mai tare.